Sculptura romanică
Zidul în arhitectura romanică, spre deosebire de cel gotic, are o funcţie esenţială în clădire, de limită precisă de spaţiu şi, mai ales, de suport. El poate să fie lipsit cu desăvârşire de ornament, gol, şi atunci austeritatea lui concordă cu sentimentul dureros şi aspru al creştinismului din acea vreme; altă dată însă primeşte slabe ornamente: ciubuce, arcade simple, bande oarbe, firizi, cum am văzut şi în arta preromanică. Coloanele şi stâlpii suferă şi ei sculpturi mai simple sau mai bogate, după împrejurări.






