Galeria de Arta

arta pentru tine

  19.06.2014

strappo

Strappo este un termen italian care defineşte tehnica folosită în cursul transferului unei picturi murale pe un suport nou. Acest procedeu constă în extragerea exclusivă a stratului de culoare.

Publicat de Lucian Velea
in categoriile Pictura, Dictionar
Comenteaza!

  18.06.2014

stampaj

Stampajul este procedeul tehnic al imprimării pe hârtie a imaginii gravate în adâncime prin săparea cu dăltiţa în placa de metal (sau cu alte instrumente adecvate) a desenului, formându-se astfel şanţurile în care pătrunde cerneala.

Publicat de Silvia Velea
in categoriile Dictionar
Comenteaza!

  9.06.2014

pop-art

Pop-art, ca orice mişcare artistică, a avut un caracter de reacţie faţă de o situaţie anterioară. În cazul pop-artei, reacţia a fost concepută contra abstracţionismului, care era responsabil de dispariţia obiectului. Adepţii acestei mişcări, iniţiate în anii ‘50 de englezi şi îmbrăţişate cu ardoare de americani, s-au definit prin reabilitarea obiectului. Dar nu orice fel de obiect şi nu introdus oricum. În S.U.A. de plildă, unde cultul obiectului de serie şi reclama publicitară au triumfat ca nicăieri altundeva, iar filmul, ambalajele, benzile desenate acaparează în bună parte spaţiul vizibil, Pop-arta s-a integrat firesc în ambianţa cotidiană ca un element de continuitate în prelungirea realului. În esenţă, acest tip de artă constă în desprinderea din ambianţa sa firească a unui obiect sau a unei părţi dintr-un obiect (dintr-o maşină, ansamblu etc.) şi expunerea lor ca lucrări de artă nonfuncţionale. De remarcat că arta pop n-a apărut pe un teren gol - fusese anticipată cu decenii de fenomene ca ready-made (renumitul obiect “gata făcut” al lui Marcel Duchamp).

Publicat de Veronica Şerbănoiu
in categoriile Dictionar
Comenteaza!

  6.06.2014

orfism

Orfism este denumirea unui curent din arta modernă, care se înrudeşte îndeaproape cu cubismul, preconizând ca şi acesta descompunerea formei în elemente geometrice, reasamblate mai mult sau mai puţin arbitrar. Spre deosebire de cubişti, promotorii orfismului - Robert Delaunay şi Sonia Delaunay-Terk - adoptă un regim cromatic mai bogat, mai suplu, investind culorile, ca şi acordurile dintre ele, cu funcţii specifice sunetelor, tabloul constituindu-se, în viziunea orfiştilor, ca un echivalent al compoziţiei muzicale. Unii dintre adepţii acestui curent au folosit, pentru a-l desemna, termenii simultaneism şi sincronism. Cel care a folosit pentru prima oară termenul de orfism a fost Apollinaire, în 1913, Delaunay însuşi folosind pentru a-şi desemna metoda sintagma “pictură pură”. Printre cei care au practicat în variante proprii şi în unităţi de timp variabile orfismul pot fi menţionaţi Chagall, Van Dongen, Picabia, Leger, Morgan Russell ş.a.

Publicat de Veronica Şerbănoiu
in categoriile Dictionar
Comenteaza!

  5.06.2014

op-art

Op-art este un curent apărut în arta modernă postbelică. Îşi trage obârşia din căutările mai vechi ale unor exponenţi ai futurismului, orfismului şi constructivismului, care urmăreau să creeze iluzia mişcării în planul tabloului prin specularea unor efecte optice. Dacă experimentele acestora nu reuşeau decât în parte, practicanţii op-artei izbutesc deseori să sugereze bine mişcarea, fiind înglobaţi din acest motiv artei cinetice. Deosebirea de aceasta constă însă în faptul că, pe când în cazul acesteia din urmă mişcarea este reală, în op-art ochiul percepe ca mişcare doar un joc de module, astfel structurat pe suprafaţa plană a tabloului, încât dă senzaţia deplasării lor. Printre adepţii acestei mişcări, în frunte cu ungurul Vasarely, mai pot fi menţionaţi: Morellet, Soto, Agam, Debourg, Garcia-Rossi ş.a. Op-arta şi-a găsit un larg câmp de aplicaţie în reclamă şi este preluată şi încorporată cu excelente rezultate în arta digitală.

Publicat de Veronica Şerbănoiu
in categoriile Dictionar
Comenteaza!

pagina urmatoare

© 2007-2024 GaleriaDeArta.com