orfism
Orfism este denumirea unui curent din arta modernă, care se înrudeşte îndeaproape cu cubismul, preconizând ca şi acesta descompunerea formei în elemente geometrice, reasamblate mai mult sau mai puţin arbitrar. Spre deosebire de cubişti, promotorii orfismului - Robert Delaunay şi Sonia Delaunay-Terk - adoptă un regim cromatic mai bogat, mai suplu, investind culorile, ca şi acordurile dintre ele, cu funcţii specifice sunetelor, tabloul constituindu-se, în viziunea orfiştilor, ca un echivalent al compoziţiei muzicale. Unii dintre adepţii acestui curent au folosit, pentru a-l desemna, termenii simultaneism şi sincronism. Cel care a folosit pentru prima oară termenul de orfism a fost Apollinaire, în 1913, Delaunay însuşi folosind pentru a-şi desemna metoda sintagma “pictură pură”. Printre cei care au practicat în variante proprii şi în unităţi de timp variabile orfismul pot fi menţionaţi Chagall, Van Dongen, Picabia, Leger, Morgan Russell ş.a.
