Proprietarul unei galerii de artă îşi exprima nemulţumirea faţă de un pictor cu care colabora:
- Eu înţeleg că vreţi să fiţi modern şi original, dar e prea de tot! Pe toate lucrările scrie “Nu!” - aşa ceva nu trezeşte mult interes. Dacă vreţi să trăiţi din pictură, trebuie să realizaţi şi lucrări vandabile. De exemplu, nişte nuduri…
- De fapt, eu nuduri intenţionez să realizez - se apără pictorul. Doar că nu reuşesc să pictez decât ce aud…
- De câţi vizitatori într-o galerie de artă este nevoie pentru a schimba un bec?
- De doi: unul să-l înşurubeze, iar celălalt să spună “Şi copilul meu de 4 ani putea face asta!”
- Portretul pe care mi l-aţi făcut nu mă cinsteşte cum se cuvine, zise o doamnă înstărită.
- Nu cinste vreţi, răspunse artistul, ci îngăduinţă!
- Deunăzi am cunoscut un artist care niciodată nu duce lipsă de bani.
- Cum aşa? Am crezut că toţi artiştii sunt săraci.
- Nu şi acesta – în permanenţă desenează cecuri.
Miss Paddington este în Paris şi vizitează Luvrul, faimosul muzeu francez. Se uită la tablorui şi deodată rosteşte:
- Asta e o pictură groaznică! Nu-mi vine să cred că un loc respectabil ca acesta poate să găzduiască în colecţiile sale un portret de atât prost gust!
- Mă scuzaţi, Madame! îi spuse unul dintre angajaţi. Nu e un tablou, ci o oglindă.
Acesta este un blog colaborativ. Pentru orice sugestie, intrebare, propunere de colaborare etc, va rugam sa ne contactati.
