26.07.2007
De fiecare dată când îmi vin în minte cuvintele lui Picasso, care afirmă că “Dumnezeu este realmente doar un alt artist. El a inventat elefantul, girafa şi pisica”, mă trezesc zâmbind. Nu fiindcă interpretez cu uşurinţă cuvintele sale, ci tocmai fiindcă văd în ele o admiraţie simplu şi profund exprimată, o mărturisire de credinţă pentru ceea ce ar trebui să fie menirea unui artist, aceea de a insufla viaţă creaţiilor sale.
Plecând de la această perspectivă asupra lumii, cu atât mai fascinante mi se par performanţele fotografiei de a surprinde frumuseţea “artei lui Dumnezeu”, combinând cele mai delicate materiale şi culori, cele mai fine nuanţe şi reflexii, cele mai neaşteptate aspecte si viziuni, dezvăluind noi alcătuiri, ca într-un joc caleidoscopic, făcând posibil ca cerul albastru şi un crâmpei de câmp cu flori să se poată uni în cristalinul unui strop de apă, ca într-un bob de chihlimbar…
Summer snow globes
Continuare…
Publicat de Silvia Velea
in categoriile Fotografie, Teme artistice
1 comentariu
25.07.2007
Dacă pisica în arta antică, mai cu seamă în cea egipteană, a avut un rol însemnat, în pictură, aceasta a fost acceptată cel mult ca personaj secundar, pentru a da impresie de autenticitate scenelor gospodăreşti. Indiferent că stă pe lângă farfuria unei bătrâne sărace sau aşteaptă răbdătoare pe lângă mesele bogaţilor, pisica se află în ipostaze cu totul naturale.
În epoca Renaşterii, prezenţa pisicii în astfel de scene este mai frecventă, inclusiv în pictarea “Cinei de Taină”. Într-o frescă din Florenţa, Ghirlandaio a zugrăvit în decorul “Cinei”, pe duşumea, în dreptul lui Iuda, o pisică, probabil pentru a-l indica pe linguşitor şi pe viclean.
“Cina de Taină” de Domenico Ghirlandaio
Continuare…
Publicat de Silvia Velea
in categoriile Pictura, Teme artistice
Comenteaza!
18.07.2007
În toate timpurile, pisicile au fost admirate, venerate sau tratate ca fiinţe demonice, însă rareori au fost ignorate. Artiştii antichităţii, preocupaţi mai ales să pună aripi animalelor iubite de zei (leu, taur, ţap, cal etc), s-au interesat mai puţin de pisică, excepţie făcând cei din Egiptul faraonilor.
Ei au reprezentat pisica în cele mai diverse situaţii şi atitudini, inclusiv în cele caricaturale. Astfel, o cochilie pictată ne înfăţişează un motan umil, cu coada între picioare, servindu-i masa (o gâscă întreagă) unei pisici voinice, îmbrăcată într-o rochie de sărbătoare şi tolănită pe un fotoliu luxos. O piatră funerară ne arată o altă ipostază, în care o pisică aduce ofrandă (tot o gâscă întreagă) unei leoaice, îndoindu-şi cu umilinţă spinarea pentru a nu-i stârni mânia. Toate aceste caricaturi sunt menite să-i ridiculizeze pe cei puternici şi să sugereze restabilirea dreptăţii sociale în lumea faraonică.
Fragment de calcar înfăţişând o pisică servind un şoarece (Teba, Dinastia 19-20, circa 1295-1070 î.Ch)
Continuare…
Publicat de Silvia Velea
in categoriile Teme artistice
Comenteaza!
