Galeria de Arta

Pictura şi mozaicul în arta bizantină

Arta bizantină este o formă de artă religioasă stilizată, remarcabilă prin naturalismul ei şi prin respingerea a ceea ce era obişnuit, comun, în favoarea a ceea ce era extraordinar. Prin comparaţie cu realismul din arta romană, perpetuat în lucrările creştinismului timpuriu, acum apare un stil simbolic mai plat, mai abstract, care scoate în evidenţă calităţile spirituale. Detaliul estetic complex este precumpănitor: în arhitectură, pereţii exteriori erau astfel clădiţi încât să pară asemeni unor draperii fine acoperite de o cupolă, ca simbol al perfecţiunii, în timp ce pereţii interiori erau din belşug ornamentaţi cu marmură şi aur. Estetica artei bizantine ilustrează o cultură bazată pe legile eterne ale universului creştin, acordând în acelaşi timp o mare atenţie detaliului şi ornamentelor.

Cele mai multe biserici nu mai erau construite ca în Roma veche din piatră tăiată şi cioplită, ci din bucăţi de piatră amestecate cu cărămidă, datorită efectelor pitoreşti pe care aceasta le poate produce prin culoare, granulaţie şi amplasament. Mai ales în Orient, această artă vine să satisfacă gustul pentru tot ce este strălucitor şi pestriţ, pentru combinaţii de tonuri, nuanţe şi linii care dau formă motivelor decorative. Uneori printre bucăţile de piatră se amestecau fragmente de sidef, bronz, argint şi chiar aur. Alteori, la exterior, zidurile erau îmbrăcate în plăci de marmură, care reflectau lumina într-un mod deosebit.

Mozaicul, probabil de origine orientală, pătrunde şi în arta Răsăritului, iar de acolo în Italia, acolo unde arta bizantină constituie o insulă importantă de civilizaţie. În primele timpuri, mozaiştii nu creează nimic nou, împrumută elementele decorative de la arta veche elenistică (ramuri, flori, vase), fără o limită precisă, creând apoi teme creştine (narative) grandioase, care corespund tendinţei spirituale a epocii. Cele mai frumoase mozaicuri pot fi văzute la Basilica San Vitale din Ravenna, care atrag privirea prin culorile minunate şi detaliul complicat. Raţe luminoase, tauri, lei, delfini şi un phoenix se întrepătrund cu flori şi colţuri de unghiuri neregulate, pentru a înfăţişa scene din Vechiul Testament şi portrete ale conducătorilor bizantini. Pe bolta absidei, un Hristos înveşmântat în roşu, fără barbă, stă pe un glob albastru, flancat de arhangheli şi, pe părţile îndepărtate, de Sfântul Vitalis şi episcopul Ecclesius.

 

Decoraţia picturală şi de mozaic întâlnită în cea de-a doua epocă de aur a artei bizantine (atunci când la Constantinopol domnesc împăraţii Macedoneni şi Comnenii) se deosebeşte de cea narativă de până atunci. Aceasta va avea un caracter liturgic, cu rolul unei demonstraţii dogmatice, iar scenele care formau în general subiectul picturilor sacre se îmbogăţesc cu teme care vor cunoaşte o mare popularitate: Judecata de Apoi, Coborârea lui Iisus de pe cruce etc. În acest context, scenele din Vechiul Testament dispar puţin câte puţin. Mozaicul va fi executat pe fond auriu în această a doua perioadă, nu pe fond albastru, ca în trecut.

Printre bisericile celebre din a doua epocă de aur a artei bizantine se numără Sfânta Sofia din Kiev, Catedrala din Torcello şi splendidele clădiri cu mozaicuri din Sicilia (sec. XI, XII, XIII).

 

Bibliografie:
“Manual de istoria artei”, George Oprescu
“Introducere în artă”, Arthur F. Jones
“Italia, ghid complet”, Editura Aquila

Publicat de Silvia Velea
in categoriile Pictura
5 comentarii