Expresionism
Arta adevăraţilor “primitivi” - fetişurile canibalilor, măştile triburilor sălbatice - a fascinat o întreagă generaţie de artişti care căuta să iasă din impasul unde ajunsese arta occidentală. Operele artiştilor africani nu vizau nici “frumuseţea ideală”, nici “fidelitatea faţă de natură” - teme asociate artei occidentale -, ci aveau exact ceea ce arta occidentală pierduse în lunga sa căutare: intensitatea expresiei, claritatea structurii, simplitatea tehnică.
În expresionism, caricatura capătă cu totul alte valenţe, pentru că artistul este nevoit să deformeze trăsăturile subiectului pentru a reuşi să exprime ideea pe care şi-a făcut-o despre el, însă fără ironie, ci având la bază cu totul alte sentimente: iubire, admiraţie sau teamă. E un adevăr simplu că emoţiile influenţează felul în care vedem lucrurile, iar Sheila Graber, în prezentarea animată de mai jos, foloseşte ca element cheie “Strigătul” lui Munch pentru a-l evidenţia (această lucrare a artistului norvegian, capodoperă a expresionismului, exprimă modul în care toate senzaţiile, toate percepţiile se schimbă sub influenţa unei emoţii bruşte).