Caravaggio şi revoluţia luministă
Michelangelo Merisi, cunoscut sub numele de Caravaggio (1571-1610), este indiscutabil unul dintre cei mai mari novatori din istoria picturii. El respinge ierarhia genurilor şi canonul frumuseţii în pictură, conceput de umaniştii care au idealizat trupul omenesc. Pentru sublinierea realismului brutal al tablourilor sale, artistul foloseşte un dramatic contrast clarobscur. Scenele biblice le înfăţişează ca imagini de viaţă cotidiană, dând astfel tablourilor religioase o dimensiune umană deosebită. Acestor pânze le sunt caracteristice un pregnant adevăr psihologic şi o deosebită forţă expresivă. Aşa cum în viaţa sa personală nu se supune normelor şi legilor, Caravaggio nu respectă convenţiile picturale obligatorii nici în artă, stârnind astfel criticile vehemente ale contemporanilor. Cu toate acestea, pentru cei mai mari artişti ai veacului al XVII-lea, de la Velazquez la Hals şi la Rembrandt, operele sale constituie obiect de admiraţie şi un model demn de urmat.
