Ioan Oratie s-a născut la Zărneşti, în judeţul Braşov, pe 9 iunie 1957. Între anii 1993-1998 a urmat Universitatea de Arte Plastice, Facultatea de Arte Decorative şi Design, Secţia pictură monumentală, clasa profesor Viorel Grimalschi. Din 1999 este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România.
Pictoriţa Rodica Toth Poiată s-a născut în 1950, la Braşov. Este absolventă a Facultăţii de Arte Plastice din Timişoara şi membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România, secţia de pictură. A fost profesoară de artă la licee de profil din Braşov şi Sulina (unde a locuit timp de şase-şapte ani), după care s-a stabilit în Bucureşti.
Jan Vermeer s-a născut în anul 1632 şi a fost botezat pe 31 octombrie la Biserica Nouă din Delft, Ţările de Jos. Deşi este considerat cel mai remarcabil reprezentat al picturii din Delft, biografia artistului este destul de săracă în informaţii despre evenimentele care au marcat destinul artistului.
Francisco Jose de Goya y Lucientes s-a născut la Fuendetodos, un cătun aflat în apropiere de Zaragoza, în provincia Aragon, la 30 martie 1746. Tatăl său, poleitor de rame, a fost sărac toată viaţa. Mama sa, deşi provenind, se pare, dintr-o veche familie de mici nobili aragonezi, n-a putut schimba cu nimic condiţia modestă în care artistul a crescut.
Pe numele său adevărat, Alessandro di Mariano Filipepi s-a născut la Florenţa în anul 1445, în regiunea mănăstirii dominicane Santa Maria Novella, nu departe de biserica din Ognissanti. Numele de mai târziu al artistului, Sandro Botticelli, provine de la porecla fratelui său mai mare, Giovanni, care era supranumit “Botticelli” (butoiaş). Acest pseudonim va deveni atât de cunoscut, încât, în cele din urmă, el va fi atribuit tuturor membrilor familiei. Un alt frate al său, Antonio, era aurar şi gravor, iar tânărul Sandro îşi însuşeste primele lecţii de desen sub supravegherea acestuia. Prima sa ucenicie, la meşterii aurari, va avea o influenţă covârsitoare asupra picturii sale, din punct de vedere al perfecţionării tehnicii. Pe vremea aceea, aurarii se ocupau şi cu gravura, deoarece se considera că aspectul exterior era cel care conferea expresivitate formei. Astfel, precizia şi rigoarea sunt preţuite în cel mai înalt grad, fără a se urmări obţinerea vreunor efecte, lucru care conduce la o frumuseţe fină, discretă, aproape abstractă, a produselor. Aceste valori sunt apreciate de Botticelli şi se vor regăsi, mai târziu, în stilul său pictural. Deşi se va dedica integral artei, iar faima sa va creşte, pătrunzând în cercurile cele mai rafinate ale vremii, din punct de vedere artistic si intelectual, Sandro Botticelli nu se va interesa de noutăţile estetice ale epocii şi va rămâne puternic legat de meşteşuguri.
Acesta este un blog colaborativ. Pentru orice sugestie, intrebare, propunere de colaborare etc, va rugam sa ne contactati.