Galeria de Arta

arta pentru tine

  16.03.2009

Arhitectura romanică

Principalele realizări ale artei romanice aparţin arhitecturii, din care fac parte monumentele apărute în apusul şi centrul Europei, în secolul XI şi în prima jumătate a secolului XII, construite din piatră şi acoperite cu bolţi tot din piatră. Denumirea este convenţională, marcând deosebirea dintre noul mod de construcţie, în piatră, şi monumentele ridicate înainte de secolul XI, care, chiar dacă erau din piatră, aveau de obicei acoperişul susţinut de o osatură de lemn (şarpantă). În această etapă s-au construit atât castele, dar mai ales biserici şi mănăstiri.

Biserica Sainte-Madeleine din Vezelay


Castelele feudale au fost construite din cauza stării de nesiguranţă din acea vreme, provocată de luptele permanente dintre seniorii feudali şi iobagii revoltaţi sau de luptele pentru supremaţie dintre nobili. Castelele erau construite pe înălţimi sau pe locuri unde apele sau depresiunile de teren puteau constitui mijloace de apărare naturale, mărimea şi planul acestora fiind determinate de locul ales. Castelele erau înconjurate de ziduri groase şi înalte, realizate din blocuri mari de piatră şi prevăzute în partea de sus cu creneluri, cu drum de strajă şi, din loc în loc, cu turnuri de apărare. Poarta de la intrare era păzită de unul sau două turnuri.

În exterior, zidul era apărat de şanţuri adânci, pline de cele mai multe ori cu apă. Viaţa castelului se desfăşura în curtea din interior, unde se aflau ateliere, grajduri, magazii, camere de locuit pentru ostaşi şi servitori etc. Elementul central era însă donjonul, care avea înfăţişarea unei cetăţi în altă cetate. Forma sa obişnuită era aceea de turn imens, cu deschizături mici pentru ferestre şi cu intrarea situată la o oarecare înălţime de la sol. Castelele feudale nu erau ornamentate şi nu pun probleme artistice deosebite, impresionând numai prin simplitate şi forţă. Ele exprimă nemijlocit orgoliul şi atotputernicia seniorului asupra regiunii pe care o stăpânea.

Din secolele XI şi XII s-au păstrat puţine castele feudale. Majoritatea s-au ruinat, au fost înlocuite sau modernizate radical, în scopuri de confort sau din necesităţi de apărare, impuse de evoluţia tehnicii militare, de reurbanizarea oraşelor etc. Printre construcţiile laice reprezentative care s-au păstrat se numără donjonul castelului de la Coucy, castelul Gaillard, castelul de la Niort etc, situate în Franţa. Dar şi în Italia, la San Gimignano, s-a conservat un grup de circa 10 locuinţe-turn, iar Castel del Monte, ridicat în 1240 de împăratul Frederic II, este probabil cea mai cunoscută construcţie laică romanică. La Wartburg, în Germania, există încă, restaurat, Castelul conţilor de Thuringia. Turnul Londrei (Anglia) este o construcţie de epocă romanică, amintind de forma de donjon a castelelor regale şi nobiliare de epocă.

Donjonul din Falaise, Calvados, secolul XII

În ceea ce priveşte mănăstirile, privite din exterior, acestea se aseamănă cu castelele feudale din aceeaşi epocă, fiind de obicei înconjurate de ziduri groase, străjuite de turnuri. Aceste complexe arhitecturale păstrează tradiţia caselor romane, menţinând o curte centrală descoperită, înconjurată de o galerie acoperită. Pe latura de nordică a curţii se află de obicei biserica, iar pe celelalte, sala de mese (trapeza), dormitoarele, magaziile, bucătăriile etc. Caracterul unitar al ansamblului este dat tocmai de această împărţire riguroasă şi raţională a spaţiului în diferite părţi, după destinaţia lor. Chiar şi bisericile lăsau în ansamblu impresia unei forţe calme: o decoraţie limitată, puţine ferestre, ziduri pline solide şi turnuri care amintesc de fortăreţele de atunci. Aceste mase de piatră constituiau un adevărat simbol al Bisericii militante.

Biserica Paray-le-Monial, care reproduce biserica mănăstirii de la Cluny la scară redusă

Bisericile romanice erau construite din piatră şi aveau o formă înrudită cu cea a bazilicii. Ele se compuneau, ca şi bazilicile, dintr-o navă centrală şi două sau patru nave laterale, un transept şi o absidă. Absidele erau prevăzute de obicei cu absidiole, unde se depuneau relicvele. Însă, spre deosebire de planul bazilical, la bisericile romanice navele laterale nu se sfârşeau la transept, ci se prelungeau, înconjurând corul şi formând un deambulatoriu (un loc de circulaţie în spatele altarului, care face parte din absida centrală a unei biserici romanice sau gotice), ce permitea circulaţia prin faţa absidelor. Deasupra navelor laterale se afla, la multe biserici, o galerie care se deschidea spre nava centrală prin mai multe arcade. Aceste deschideri se numesc triforium. Bisericile aveau în faţă un nartex (pridvor), iar intrarea se făcea printr-un portal (poartă monumentală, făcând parte din faţadă), flancat de două turnuri. Un alt turn se înălţa deasupra încrucişării transeptului cu nava centrală.

Planul arhitectural al bisericii St. Etienne Nevers

În pofida înrudirii, impresia generală produsă de o biserică romanică sau normandă este foarte diferită de cea a unei bazilici. În bazilici, coloanele clasice purtau un antablament orizontal. În bisericile romanice sau normande întâlnim de cele mai multe ori arce în plin cintru aşezate pe stâlpi masivi. De fapt, aceasta a fost provocarea arhitecţilor acelei vremi, de a găsi soluţia acoperirii cu o boltă de piatră a unei suprafeţe cât mai mari, care să confere întregului edificiu măreţia dorită. Plafoanele drepte din lemn (biserica din Hildesheim), care au predominat în arhitectura bisericilor până la începutul secolului XI, nu erau aspectuoase şi luau foc uşor. Priceperea romanilor la boltirea marilor edificii implica o serie întreagă de cunoştinţe tehnice şi matematice care, în mare parte, se pierduseră.

Biserica Sfântul Michael din Hildesheim

Inovaţia bisericilor romanice o reprezintă tocmai acest lucru: acoperirea navelor cu o boltă în leagăn din piatră, întărită din loc în loc cu arcuri de susţinere (doubleaux), care se dublează în anumite puncte şi se sprijină pe stâlpi. Stâlpii sunt masivi, greoi, adeseori pătraţi, cu semicoloane angajate la cele patru feţe, alteori cilindrice sau octogonale. Coloanele au capiteluri variate, geometrice sau cu decoraţii sculpturale. Capitelurile romanice pot fi în formă de trunchi de con răsturnat (uneori cu profilul bombat), de capitel corintic (imitat) sau asemănător cu un capitel bizantin. Deseori, capitelurile romanice sunt ornate cu frunze de acant, care imită capitelurile vechi romane. Partea unei nave cuprinsă între doi stâlpi apropiaţi se numeşte travee. Pentru a putea susţine bolţile, zidurile erau groase, cu deschideri rare şi întărite la exterior cu contraforturi. Alături de bolţile în leagăn (în plin cintru), pentru a echilibra şi mai mult presiunea bolţii s-au folosit bolţile în muchii. Acestea sunt formate din patru panouri, rezultate din intersecţia a două bolţi cilindrice de aceeaşi înălţime şi având la bază acelaşi plan.

Interiorul bisericilor era slab iluminat, prin ferestre mici, cu partea de sus în formă de semicerc şi situate mai ales la absidă, transept şi la galeria de deasupra navelor laterale. Deschiderea mică a ferestrelor şi amplasarea lor aveau rolul de a nu slăbi rezistenţa zidului care trebuia să sprijine bolta grea de piatră. Încă din antichitate au existat construcţii cu etaj, fiecare dintre aceste etaje avea însă un caracter independent. În cazul bazilicilor romane, de pildă, impresia de etaj este determinată de deosebirea clară dintre şirul de coloane şi ferestrele aflate deasupra lor. În arhitectura romanică, principiul de construcţie este schimbat. Toate elementele principale de construcţie, arcul bolţii, stâlpul, coloana sunt concepute într-o strânsă legătură între ele. Datorită acestui fapt, arhitecţii şi meşterii bisericilor romanice au reuşit să dea interiorului un caracter unitar şi să inspire, mulţumită zidurilor groase, un sentiment de măreţie gravă.

Exteriorul bisericilor romanice produce şi el o mare bogăţie de impresii, datorită contrastelor dintre diferitele părţi ale construcţiei. Fiecare parte, de la absidiole la abside, de la navele laterale la braţele navei centrale şi de la braţele transeptului la turn, este bine reliefată şi are un acoperiş aparte, dând întregii construcţii o mare varietate de forme şi de contraste între volume semicirculare, pătrate, dreptunghiulare, iar ansamblului arhitectural un avânt ascensional.

Meşterii acordau o atenţie deosebită faţadei, în special porţii de la intrare (portal). Portalul, aşezat într-o adâncitură largă a zidului egală cu grosimea lui, era alcătuit din următoarele părţi mai importante: partea de sus este încadrată de o arhivoltă, formată din mai multe coloane de zidărie, sprijinită pe colonete şi despărţite de intrarea propriu-zisă printr-o traversă (lintou) şi suprafaţa încadrată de arhivoltă şi lintou (timpan). Intrarea este despărţită în două de un stâlp central (trumeau). Alături de portalul principal, de o parte şi de alta a lui se află, uneori, portaluri secundare sau portaluri oarbe, pentru efecte decorative.

Bisericile romanice cunosc o mare răspândire, întâlnindu-se din Spania până în Polonia şi Transilvania, din Norvegia şi Islanda până în Siria şi Palestina. În ciuda distanţelor enorme, se aseamănă între ele de la prima vedere, prin zidăria masivă cu deschideri puţine, prin claritatea care conturează părţile componente şi prin aspectul lor sever. Cu toate acestea, una din trăsăturile caracteristice ale artei romanice este varietatea ei regională, favorizată de fărâmiţarea Europei feudale. Printre primele atestări de monumente romanice în România (secolul XI) se referă la o serie de mănăstiri benedictine din vestul ţării (Crişana, Valea Mureşului Inferior). Tot din secolul XI datează şi fundaţiile primei catedrale, cu baptisteriu, din Alba Iulia, aflată pe locul actualei catedrale romano-catolice “Sf. Mihail”, reconstruită imediat după marea invazie mongolă din 1241. Această biserică este cel mai important monument romanic din România, o bazilică începută după un plan cu 5 nave, dar terminată în sistem trinavat, cu transept şi două turnuri pe faţada de vest.

Trebuie amintit că stilul romanic are la bază trei lucruri: 1) sinteza realizată de arta carolingiană (secolele VIII-IX), din provinciile imperiului întemeiat de Carol cel Mare, între moştenirea antichităţii şi arta migratorilor germanici stabiliţi în Europa de Vest (secolele IV-VI); 2) trăsături ale artei normanzilor, care se grefează pe tradiţiile locale formate în Evul Mediu timpuriu şi 3) elementele împrumutate din arta bizantină şi arabă (care au pătruns atât prin legăturile politico-economice ale părţii apusene a Europei cu imperiul bizantin, cu lumea arabă care stăpânea în Spania, cât şi prin circulaţia meşterilor, pelerinaj şi comerţ). Tradiţiile locale reprezintă experienţa acumulată în fiecare regiune în a doua jumătate a mileniului I şi însumează diferitele iniţiative în modul de a rezolva problemele pe care le puneau construcţiile sau ornamentaţiile, precum şi materialele folosite pentru realizarea lor. Aceste tradiţii locale au dus la apariţia a numeroase şantiere locale, care, prin iradiere în teritoriile din jur, au dat naştere unor adevărate “şcoli”, corespunzând unor întregi provincii. Ţara unde s-au dezvoltat cele mai multe variante regionale a fost Franţa.

Vezi tot albumul

Bibliografie:
“Manual de istoria artei”, George Oprescu
“Istoria artelor plastice”, Constantin Suter
“Introducere în artă”, Arthur F. Jones
“Istoria artei”, E.H. Gombrich
“Ghid de cultură generală”, F. Braunstein, J. F. Pepin
“Dicţionar de artă”, Ed. Meridiane

Vezi articolele precedente Artă romanică şi articolele următoare Arhitectura romanică în Franţa, Arhitectura romanică în Anglia, Italia, Germania şi Spania, Sculptura romanică

 

Publicat de Silvia Velea
in categoriile Articole, Arhitectura
7 comentarii

Alte articole pe subiecte similare

7 comentarii »

  1. FOARTE TAREEEEEEEEEEEEEEEEE!

    Comentariu de CRISTINA | 23.10.2011

  2. FOARTE FRUMOS BISERICILE SUNT LEGENDARE

    Comentariu de CRISTINA | 23.10.2011

  3. As avea nevoie de aceasta informatie…folosindu-mi pentru Facultate…multumesc

    Comentariu de Purcaru Samuel | 11.06.2012

  4. frumos

    Comentariu de ALEX | 25.02.2014

  5. Am luat 10 la istorie :D

    Comentariu de Donald. | 30.01.2016

  6. Excelentă prezentare! Mulțumiri!

    Comentariu de Danux | 6.06.2016

  7. Îmi este foarte folositoare

    Comentariu de Ioana | 14.11.2016

Adauga un comentariu

© 2007-2017 GaleriaDeArta.com