op-art
Op-art este un curent apărut în arta modernă postbelică. Îşi trage obârşia din căutările mai vechi ale unor exponenţi ai futurismului, orfismului şi constructivismului, care urmăreau să creeze iluzia mişcării în planul tabloului prin specularea unor efecte optice. Dacă experimentele acestora nu reuşeau decât în parte, practicanţii op-artei izbutesc deseori să sugereze bine mişcarea, fiind înglobaţi din acest motiv artei cinetice. Deosebirea de aceasta constă însă în faptul că, pe când în cazul acesteia din urmă mişcarea este reală, în op-art ochiul percepe ca mişcare doar un joc de module, astfel structurat pe suprafaţa plană a tabloului, încât dă senzaţia deplasării lor. Printre adepţii acestei mişcări, în frunte cu ungurul Vasarely, mai pot fi menţionaţi: Morellet, Soto, Agam, Debourg, Garcia-Rossi ş.a. Op-arta şi-a găsit un larg câmp de aplicaţie în reclamă şi este preluată şi încorporată cu excelente rezultate în arta digitală.
