Dictionar - Galeria de Arta

12.05.2014

rubrica

Rubrica este un termen provenit din latină şi era cunoscută şi folosită în antichitate sub această denumire o varietate de pământ roşu, extrasă din apropierea Romei. Sinonime pentru rubrica sunt rubia sau rubea.

Publicat de Silvia Velea
in categoriile Dictionar
Comenteaza!

9.05.2014

pastă

În grafică, pasta este o materie densă, cu aspect omogen, rezultată din amestecul unor substanţe speciale şi prafuri cu un lichid până la obţinerea unei densităţi adecvate. Se foloseşte la acoperirea plăcii de gravat, în anumite tehnici ale gravurii pe metal (verni moale etc).

Publicat de Silvia Velea
in categoriile Dictionar
Comenteaza!

8.05.2014

putere de acoperire

Puterea de acoperire este capacitatea unei culori de a acoperi suportul peste care este aşternută. Reprezentând o proprietate de bază şi un punct de referinţă pentru orice pigment, puterea de acoperire diferă de la o culoare la alta. Capacitatea de acoperire este determinată de indicii de refracţie ai pigmentului şi liantului, ca şi de grosimea stratului.

Publicat de Silvia Velea
in categoriile Pictura, Dictionar
Comenteaza!

6.05.2014

velatură

Velatura (după lat. velum, văl) este o modalitate specifică prin care pictorul îşi răceşte sau îşi încălzeşte anumite tonuri subiacente, recurgând la o simplă suprapunere de culori opace şi foarte diluate. (A nu se confunda cu glasiul transparent, “clasic”, aici fiind vorba despre un glasiu aparte, uşor tulbure, opalescent în măsura în care poate crea impresia unui văl.) Altfel spus, velatura este echivalentul pictural al fenomenului natural numit opalescenţă. Dacă se suprapune un strat fin, mult diluat, de alb de zinc (adică un pigment foarte fin), peste straturi mai întunecate, se produce “înălbăstrirea”, impresia de răcire a respectivelor straturi; această stratagemă, folosită de cele mai multe ori în picturile de altădată, a slujit la sugerarea depărtărilor albastre, a voalurilor unor Madone renascentiste, a catifelării unor suprafeţe, pentru a fi redată bruma, roua etc. Invers, dacă se suprapun peste fonduri foarte deschise diverse pelicule fine de culori calde şi opalescente, pot fi sugerate pulberile aurii-roşcate ale amurgurilor etc. Sinomin al termenului velatură este voal.

Publicat de Silvia Velea
in categoriile Pictura, Dictionar
Comenteaza!

2.05.2014

Neue Sachlichkeit

Neue Sachlichkeit (Noua obiectivitate) este denumirea unui fenomen de reacţie a picturii germane şi europene faţă de expresionismul antinaturalist. Începând de prin 1920 devine o orientare artistică, reprezentată de pictorii H. Davringhausen (1899 - 1970), A. Kanoldt (1881 - 1939) ş.a., ce îşi fixează drept ţel înfăţişarea obiectivă a aparenţei lucrurilor. O componentă social-critică (numită şi “verism”) a acestui stil neorealist este marcată de G. Grosz, O. Dix, parţial şi de M. Beckmann, care, în imaginile lor violent satirice, acuzatoare, ţintuiesc războiul şi inechităţile umane la stâlpul infamiei. Termenul fusese formulat în 1923 de către G.F. Hartlaub, director al muzeului (”Kunsthalle”) din Mannheim, ca slogan programatic al expoziţiei grupării de mai sus. Ca stil, este un fel de realism de o factură aparte: toate figurile şi formele sunt observate cu acuitate, apoi desenate şi modelate cu potenţarea semnificaţiei lor şi încorporate temeinic într-o structură imagistică clară, uneori atât atât de ferm, încât demersul produce imobilism, ba chiar rigiditate. Astfel, fenomenul “noii obiectivităţi” poate fi interpretat şi ca o reacţie împotriva impresionismului. Termenul se mai aplică unei orientări în arhitectura, decoraţia interioară şi artele aplicate din anii ‘20. În Italia aceleiaşi perioade, noul stil arhitectonic - axat pe claritate, funcţionalitate, ca şi pe posibilitatea de a cuprinde lucrarea finită dintr-o privire (calităţi care în ţările germanice sunt atribuite, de regulă, stilului Neue Sachlichkeit) - este numit “Stile Novecento”. Independenţa acestei mişcări nu va dura însă mult, ea fiind confiscată de linia conservatoare, naţionalistă şi propagandistică a tânărului stat fascist.

Publicat de Veronica Şerbănoiu
in categoriile Dictionar
Comenteaza!

pagina precedenta::pagina urmatoare

Citatul momentului

Când, vorbind despre cărţi, mai spune că din ele înveţi mai mult decât din călătorii şi când îmi dă de înţeles că are o bibliotecă, îmi exprim dorinţa de a o vedea. Mă duc la omul acesta. Mă primeşte într-o casă în care, de la scară, mi se face rău din pricina damfului de marochiu negru în care îi sunt îmbrăcate toate cărţile. Zadarnic îmi ţipă în urechi, ca să mă readucă în fire, că sunt aurite pe cotor, împodobite cu reliefuri de aur şi reprezintă ediţii de lux; zadarnic mi le înşiră, una după alta pe cele mai bune, zadarnic îmi spune că sala e ticsită de ele, cu excepţia câtorva locuri, pictate în aşa fel încât să pară cărţi adevărate, rânduite pe nişte policioare, care amăgesc privirile; zadarnic îmi mai spune că dânsul nu citeşte niciodată şi că nu pune piciorul în încăperea aceasta, dar că va intra în ea numai de hatârul meu; îi mulţumesc pentru bunăvoinţă şi nici eu nu ţin, cum nu ţine nici dânsul, să-i vizitez tăbăcăria pe care o numeşte el bibliotecă. (La Bruyere)
» mai multe citate despre arte plastice...