Galeria de Arta

arta pentru tine

  30.04.2014

pulverizator

Pulverizatorul este un instrument tradiţional folosit pentru pulverizări, confecţionat din două ţevi subţiri, dispuse una faţă de alta aproximativ în unghi drept. Ţeava mai lungă se introduce în lichidul care urmează să fie pulverizat, iar prin ţeava mai scurtă se suflă (cu gura). Se mai numeşte şi suflător.

Al doilea sens vizează aparatul de pulverizat conectat la un compresor, constituit dintr-un rezervor pentru culoare şi un dispozitiv de declanşare.

Un al treilea sens se referă la spray - o mică butelie încărcată cu culori sau lichide care urmează să fie pulverizate.

Publicat de Silvia Velea
in categoriile Dictionar
Comenteaza!

  23.04.2014

Neue Kunstlervereingung Munchen

Neue Kunstlervereingung Munchen (Noua Uniune Artistică, Munchen) a fost o asociere de artişti moderni, înfiinţată în ianuarie 1909, sub conducerea lui W. Kandinsky. Prima ei expoziţie are loc între decembrie 1909 şi ianuarie 1910. În septembrie, se deschide a doua expoziţie, cu participarea unor importanţi pictori francezi ai vremii (G. Braque, A. Derain, P. Picasso ş.a.). Disputele ivite în jurul concepţiei celei de-a treia expoziţie duc la retragerea din uniune a unor membri importanţi (W. Kandinsky, F. Marc, Gabriele Munter, 1877 - 1962), care apoi, în 1911, pun bazele grupării “Blaue Reiter” (”Călăreţul albastru”).

Publicat de Veronica Şerbănoiu
in categoriile Dictionar
Comenteaza!

  22.04.2014

Nabis

Nabis (”profeţi” în limba ebraică) este o grupare de artişti influenţaţi de inovaţiile cu care Gaugain revoluţionase pictura şi care aderă la formulele artei simboliste pe care le promovează în opera lor. Principalii promotori sunt Serusier, Vuillard, Bonard, Denis, Bernard, Ranson, Roussel, Vallotton, sculptorul Maillol. Ei preconizează (în plan organizatoric) crearea unei confrerii, se cred iniţiaţi şi pun accent pe spiritualizarea actului creator, respingând, bineînţeles, tot ce amintea de senzualitatea impresionistă şi de proza realismului. Din punct de vedere plastic, merg spre valori decorative, renunţând la redarea volumelor în favoarea cloisonism-ului şi a unui sintetism cu bătaie lungă spre alte curente, ce se vor ivi ulterior. Unele afinităţi cu prerafaeliţii englezi nu pot fi ignorate sub aspect ideologic, aşa cum nu poate fi negată o legătură cu pictura lui Gustave Moreau. Prima expoziţie a grupului a avut loc în 1889, la Cafe Volpini, prilej cu care au şi primit numele ce le-a fost dat de poetul Cazalis.

Publicat de Veronica Şerbănoiu
in categoriile Dictionar
Comenteaza!

  21.04.2014

Nazareeni

Nazareeni (”Nazarener”) este denumirea unei mişcări artistice. În 1809, pictorii Overbeck, Pforr ş.a. formează la Viena - în semn de protest împotriva artei oficiale neoclasiciste, academiste, golită de conţinut - o “Frăţie a Sf. Luca” (”Lukasbund”), cu scopul declarat de a promova o artă “neogermană-religioasă-patriotică”, inspirată de creaţia lui Durer şi de opera timpurie a lui Rafael şi Perugino. În 1810, se mută la Roma, în mânăstirea Sant’ Isidoro, făcând legământ să ducă o viaţă de o severă ţinută morală şi religioasă. În manieră “medievală”, unii dintre ei se angajează să execute, la Roma, lucrări în colectiv (Cornelius, Overbeck, Schadow, Veit, ulterior şi Kock), ca frescele cu “Legenda lui Iosif” (1816/1817) pentru Casa Bartholdy (în prezent la Berlin), cele de la Casino Massimo, printre care compoziţia “Petru din Amiens îl cheamă pe Godefroy de Bouillon să conducă armata creştinilor” (1823 - 1825, frescă) ş.a. Printre nazareeni se numără: P. Cornelius (1783 - 1867), Ph. Fohr (1795 - 1818), J.A. Koch (1768 - 1839), J.E. Overbeck, E. Pforr (1788 - 1812), W. Schadow (1789 - 1862), J. Schnorr von Carolsfeld (1794 - 1872) ş.a. Stilul “istorizant” al mişcării se caracterizează prin alegerea de teme religioase în exclusivitate, efectuarea de schiţe şi studii detaliate, supremaţia liniei asupra culorii, utilizarea “culorii locale”, un ecleraj egal, uniform. Mişcarea pictorilor nazareeni, la a cărei apariţie a contribuit simţitor şi spiritul romantic, nu şi-a atins scopul; ea nu a reuşit să determine o reală înnoire a picturii religioase în Germania, după modelul “maeştrilor de odinioară” (conform năzuinţei lui E. Schlegel). Contribuţia pictorilor respectivi rămâne totuşi sesizabilă până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, datorită, îndeosebi, influenţei exercitate asupra graficii populare.

Publicat de Veronica Şerbănoiu
in categoriile Dictionar
Comenteaza!

  18.04.2014

Şcoala de la Naumburg

Şcoala de la Naumburg reprezintă un curent stilistic al sculpturii goticului timpuriu german din secolul al XIII-lea, denumit după operele de vârf (de la Naumburg) ale personalităţii principale, de geniu, a acestei şcoli. Ivit pe şantierele unor catedrale din nordul Franţei, unde lucraseră numeroşi meşteri germani (la Noyon, Amiens, Metz, cu reliefuri şi fragmente de sculpturi care îi sunt atribuite), curentul poate fi urmărit - deocamdată fără o cronologie convingătoare şi fără o certă delimitare a lucrărilor aşa-zisului “Meşter de la Naumburg” de cele ale ajutoarelor sale şi de cele ulterioare sau “de şcoală” - de-a latul întregii Germanii a vremii (de la Mainz până la Meissen). Operele considerate certe sunt: “Judecata de apoi”, fragmente de relief, Mainz, Muzeul Domului; “Sf. Martin şi cerşetorul”, relief, Biserica din Bassenheim; lucrările din Domul de la Naumberg executate cu mai mulţi colaboratori (”Patimile”, reliefuri şi grupul statuar “Răstignirea”, la lectoriul de vest al navei principale; cele 12 statui în picioare, între care “Ekkerhard” şi “Uta”, din corul cititorilor - corul fiind rezervat, de regulă, sfinţilor! - toate după 1249, aproximativ). Meşterul de la Naumberg este una dintre personalităţile de excepţie ale sculpturii medievale europene şi ale artei germane din toate timpurile. Figurile sale expresive, de un efect dramatic, monumental, lasă impresia unei vivacităţi, a unei apropieri de realitate, de natura şi psihicul omului, surprinzătoare pentru acel veac. Influenţa şi posteritatea Şcolii de la Naumburg este decelabilă, într-un lung şir de lucrări, până în a doua jumătate a secolului al XIV-lea.

Publicat de Veronica Şerbănoiu
in categoriile Dictionar
Comenteaza!

pagina precedenta::pagina urmatoare

© 2007-2019 GaleriaDeArta.com