Artă letală
Luke Jerram este autorul care crează o artă “letală”. De-a lungul istoriei, subiecţii săi au produs omenirii durere şi suferinţă, pentru că sunt infecţioşi, rezistenţi şi se află peste tot.
Luke Jerram – “artistul letal” – s-a născut în Stroud, Anglia, iar acum locuişte în Bristol, Marea Britanie, cu soţia şi cei doi copii ai lor. A fost diagnosticat la o vârstă fragedă cu incapacitatea de a distinge culorile, ceea ce a dus la obsesia sa faţă de misterele percepţiei umane, a limitărilor înnăscute ale acesteia şi a naturii sale idiosincrasice. Unde se isprăveşte percepţia vizuală a unui obiect şi începe memoria acestuia? Ţelul său este de a explora tensiunea dintre frumuseţea devastatoare a unui virus şi impactul lor devastator asupra umanităţii.
Artistul Luke Jerram colaborează cu virusologul Andrew Davidson de la Universitatea din Bristol şi cu sticlarii Kim George, Brian Jones şi Norman Veitch. După cinci ani de cercetare, imaginile microscoapelor electronice cu rezoluţie mare au fost o sursă de inspiraţie care-l ajută să dea naştere unor sculpturi în sticlă mari, de o dureroasă acurateţe, a virusurilor şi bacteriilor cum ar fi HIV, E. coli şi H1N1 (gripa porcină). Jerram şi colaboratorii lui au creat genomuri din sticlă pe care le-au aşezat cu grijă pe piedestale minuscule în care ar putea să devină plicuri virale, apoi au închis vârfurile înainte de a adăuga tuşele finale de ţepi şi glicoproteine, topite şi modelate în timp ce toată lucrarea era păstrată la temperatură constantă.
Problema pseudo-colorării în biomedicină şi utilitatea sa pentru scopuri de comunicare ştiintifică este un subiect vast şi complex. Dacă nişte imagini sunt colorate în scopuri ştiinţifice, iar altele doar alterate din motive estetice, cum poate privitorul să remarce diferenţa? De ce majoritatea oamenilor cred că virusurile au culori vii? Există vreo convenţie de culori şi ce fel de „prezenţă” au imaginile pseudo-colorate pe care specimenel colorate „natural” nu o au? Cum afectează alegerea diferitelor culori percepera acestora?
Ideile noastre despre modul în care virusurile şi bacteriile arată ne-au fost fără nicio îndoială formate de către descrierile mass-media. Iniţial imaginile virusurilor sunt alb-negru la microscopul electronic, mai apoi fiind colorate artificial. Jerram explorează tensiunea dintre frumuseţea lucrărilor de artă şi ceea ce reprezintă ele, impactul lor asupra umanităţii. Problema este că publicul rămâne cu ideea că virusurile sunt aceste obiecte viu colorate portretizate astfel, cel mai adesea, în ziare ca având un aer de autenticitate ştiinţifică şi veridicitate obiectivă, când în fapt nu este cazul. Publicul poate să reţină nişte imagini ale căror potenţial este de a da naştere fricii.
Sculpturile 3D transmit o tangibilitate pe care nu o putem obţine din imaginile bidimensionale. De la microscoapele electronice se obţin diagrama unui virus şi fotografii cu acesta. Scopul unei diagrame este de a comunica detaliile într-un mod limpede şi concis, în vreme ce fotografiile ştiinţifice ale virusurilor acţionează diferit, în timp ce o reprezentare 3D ne facem să o privim totuşi într-un alt mod, diferit.
