Galeria de Arta

Sculptura romanică

Zidul în arhitectura romanică, spre deosebire de cel gotic, are o funcţie esenţială în clădire, de limită precisă de spaţiu şi, mai ales, de suport. El poate să fie lipsit cu desăvârşire de ornament, gol, şi atunci austeritatea lui concordă cu sentimentul dureros şi aspru al creştinismului din acea vreme; altă dată însă primeşte slabe ornamente: ciubuce, arcade simple, bande oarbe, firizi, cum am văzut şi în arta preromanică. Coloanele şi stâlpii suferă şi ei sculpturi mai simple sau mai bogate, după împrejurări.

Continuare…

Publicat de Silvia Velea
in categoriile Articole, Sculptura
Comenteaza!

Arhitectura romanică în Anglia, Italia, Germania şi Spania

Înainte de cucerirea Angliei de către normanzi, în 1066, în Anglia nu mai rămăsese niciun edificiu întreg datând din perioada saxonă. După cucerire, aici se dezvoltă o arhitectură engleză romanică, cunoscută sub numele de stil normand. Cea mai renumită este Catedrala din Durham, care s-a construit după planul bisericii Saint-Etienne din Caen (la fel ca şi catedralele din Peterborough, Winchester etc). Catedrala din Durham prezintă şi ea tot trei etaje, cu particularitatea că elementele de susţinere ale primului etaj alternează: stâlp-coloană, stâlp-coloană. În arhitectura engleză este mai frecventă coloana adevărată decât stâlpul cruciform (preferat de arhitectura franceză). Bolta este tot cu muchii. Este ceva excepţional în Anglia, fiindcă în mod obişnuit catedralele engleze n-au adoptat bolta din piatră, acoperişul lor fiind plat şi de lemn.

Continuare…

Publicat de Silvia Velea
in categoriile Articole, Arhitectura
4 comentarii

Arhitectura romanică în Franţa

În Franţa, se disting mai multe şcoli ale stilului romanic. Una dintre acestea este Şcoala din Burgundia: o şcoală care a ştiut să acopere cu bolţi îndrăzneţe nava centrală, luminată direct, întrebuinţând când bolta în formă de leagăn, când bolta cu muchii. Uneori, arhitecţii renunţă la luminarea directă a navei centrale, caz în care navele laterale se ridică până la înălţimea acesteia, o sprijină de ambele părţi şi o întăresc.

Continuare…

Publicat de Silvia Velea
in categoriile Articole, Arhitectura
2 comentarii

Muzeul Instrumentelor Muzicale

Deși are această destinație de doar 20 de ani, de la ultima renovare, Muzeul Instrumentelor Muzicale din 94 Rue de la Cour, Bruxelles, este o foarte frumoasă clădire art nouveau. Pe frontispiciul ei stă mare scris “Old England”, fiindcă inițial a fost concepută ca spațiu comercial pentru afacerea unei antreprize scoțiene care a cunoscut mare succes în doar câțiva ani de la deschidere și care necesita extindere. De altfel, plăcile ceramice policrome din aliniamentul firmei fac referire la istoria Angliei, la activitatea comercială și la mărfurile oferite.

Continuare…

Publicat de Delia Stănescu
in categoriile Articole, Arhitectura
2 comentarii

Art nouveau în arhitectură şi arta decorativă

În atmosfera aparent prosperă şi lipsită de nelinişti a sfârşitului de secol XIX, se construiau în continuare locuinţe, uzine şi edificii publice, în stiluri disparate şi fără nicio legătură cu destinaţia fiecărei construcţii. A construi devenise un fel de rutină, în care inginerii, după ce ridicau o clădire care să corespundă, prin structură, exigenţelor sale utilitare, găseau de cuviinţă să adauge şi puţină “artă” la faţadă, potrivind de bine, de rău câteva ornamente preluate dintr-o culegere de modele cu “stiluri istorice”.

Absurditatea acestui fapt a stârnit reacţii în rândurile criticilor şi ale artiştilor, iar unii, precum John Ruskin sau William Morris, care regretau declinul general al meşteşugarilor, doreau o reformă profundă, o renaştere a artizanatului, tocmai pentru a elimina ravagiile eclectismului unei perioade în care imitarea stilurilor din toate epocile şi în toate ţările era considerată ca o garanţie a vânzărilor într-o industrie care dispunea de mijloacele tehnice ce permiteau copierea, degenerantă, a oricărui material şi a oricărei forme. Imitaţiilor lipsite de valoare, produse în serie, şi ornamentelor care pe vremuri aveau sensul şi nobleţea lor li se opune acum dorinţa de onestitate în muncă, de respect pentru material şi pentru funcţia obiectului, fără însă a se pune vreo clipă la îndoială utilitatea ornamentului.

Continuare…

Publicat de Silvia Velea
in categoriile Articole, Arhitectura, Arte minore, Design
Comenteaza!