Otopenii faţă cu Zborul lui Brâncuşi
La sfârşitul lunii noiembrie 2001, în cadrul emisiunii “Brâncuşiana”, pe postul de radio România-Cultural, am atras atenţia opiniei publice asupra deciziei conducerii aeroportului interniaţional
Otopeni, de a dărui acestuia numele de… Constantin Brâncuşi! O asemenea decizie poate fi înţeleasă ca o blasfemie şi ca o încercare de batjocorire a mesajului brâncuşian! Evident, este vorba de un act în care crasa ignoranţă, a factorilor de decizie, se îmbracă în candorile şi ingenuităţile ageamiilor, absolvindu-i de orice intenţie! Numai că având în vedere implicaţiile unui asemenea act, este absolut de neînţeles tăcerea criticii… de specialitate! Nu cumva dansurile acana, a la “Domnişoara Hus”, când pentru a-l sărbători pe C. Brâncuşi şi la el în ţară (lucru care s-a întâmplat şi se întâmplă, în continuare, numai la iniţiativa… UNESCO), cei ce l-au declarat de precursor al constructorilor de rachete îşi primesc, în cazul de mai sus, dobânda meritată la neroziile enunţate cândva, iar acum nu au curajul să recunoască eroarea comisă?
Am rugat conducerea aeroportului să caute adevăraţii precursori ai aviaţiei, undeva, prin secolul XVII, dacă nu şi mai înainte. Să-i aibă în vedere pe Ţiolkovschi, Jules Verne ori pe Traian Vuia, H. Coandă, A. Vlaicu etc. şi să nu-i tulbure memoria artistului, a cărui declaraţie privitoare la fericirea zborului a avut multe în vedere, dar sub nicio formă zborul mecanic!
Ciclul “Păsărilor”, tocmai pentru că Brâncuşi a simţit că s-ar putea ca gândul unora să lunece în direcţii nedorite, avea să fie completat cu… “Ţestoasă zburând”, completare la “Ţestoasa”, unde zborul are numai conotaţii pur spirituale, simbolismul implicat refuzând orice apropiere de… zborul biftecurilor, de zborul cu motor! Este vorba de o altfel de elevaţie, cu totul alta decât cea aeriană, elevaţie a cărei necesitate s-ar putea ca să nu fie resimţită decât de mult mai puţini, decât am gândi, dintre oamenii noştri!
Pentru ca “Ţestoasa” să decoleze de pe Otopeni, vântul trebuie să bată numai dintr-o anumită direcţie… Noi credeam că, în această oropsită ţară, vânturile s-au mai schimbat, de-o vreme vremi şi jumătate. Iată de ce am înălţat şi noi această mânecă, insuflându-i o anume… direcţie, alta decât cea adoptată de Direcţiunea Otopenilor.
La scurt timp după intervenţia de pe România Cultural, conducerea aeroportului Otopeni a făcut publică botezarea unui avion cu numele lui Brâncuşi! Pe coada avionului a fost pictată… Coloana. De vreme ce a strălucit pe borcane de conserve şi chibrituri, de ce n-ar colinda şi puţin prin văzduh, că, deh!, de felul ei e cam… ţeapănă! În ordinea celor de mai sus să nu ne mire dacă Avicola-Crevedia, în curând, îşi va boteza unul din incubatoarele electrice cu numele poetului Ion Barbu, că, deh!, dacă Brâncuşi prin forma Păsărilor este precursor al avioanelor cu reacţie, Barbu scriind “şi nici la cloşcă să nu-l pui” este un precursor al clocitoarelor electrice. Oul dogmatic se cuvine înţeles şi apreciat în spiritul vremi. Aşa cum a fost înţeles şi Zborul brâncuşian!
Articol de Costache Ariton
