21.04.2014
Nazareeni (”Nazarener”) este denumirea unei mişcări artistice. În 1809, pictorii Overbeck, Pforr ş.a. formează la Viena - în semn de protest împotriva artei oficiale neoclasiciste, academiste, golită de conţinut - o “Frăţie a Sf. Luca” (”Lukasbund”), cu scopul declarat de a promova o artă “neogermană-religioasă-patriotică”, inspirată de creaţia lui Durer şi de opera timpurie a lui Rafael şi Perugino. În 1810, se mută la Roma, în mânăstirea Sant’ Isidoro, făcând legământ să ducă o viaţă de o severă ţinută morală şi religioasă. În manieră “medievală”, unii dintre ei se angajează să execute, la Roma, lucrări în colectiv (Cornelius, Overbeck, Schadow, Veit, ulterior şi Kock), ca frescele cu “Legenda lui Iosif” (1816/1817) pentru Casa Bartholdy (în prezent la Berlin), cele de la Casino Massimo, printre care compoziţia “Petru din Amiens îl cheamă pe Godefroy de Bouillon să conducă armata creştinilor” (1823 - 1825, frescă) ş.a. Printre nazareeni se numără: P. Cornelius (1783 - 1867), Ph. Fohr (1795 - 1818), J.A. Koch (1768 - 1839), J.E. Overbeck, E. Pforr (1788 - 1812), W. Schadow (1789 - 1862), J. Schnorr von Carolsfeld (1794 - 1872) ş.a. Stilul “istorizant” al mişcării se caracterizează prin alegerea de teme religioase în exclusivitate, efectuarea de schiţe şi studii detaliate, supremaţia liniei asupra culorii, utilizarea “culorii locale”, un ecleraj egal, uniform. Mişcarea pictorilor nazareeni, la a cărei apariţie a contribuit simţitor şi spiritul romantic, nu şi-a atins scopul; ea nu a reuşit să determine o reală înnoire a picturii religioase în Germania, după modelul “maeştrilor de odinioară” (conform năzuinţei lui E. Schlegel). Contribuţia pictorilor respectivi rămâne totuşi sesizabilă până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, datorită, îndeosebi, influenţei exercitate asupra graficii populare.
Publicat de Veronica Şerbănoiu
in categoriile Dictionar
Comenteaza!
18.04.2014
Şcoala de la Naumburg reprezintă un curent stilistic al sculpturii goticului timpuriu german din secolul al XIII-lea, denumit după operele de vârf (de la Naumburg) ale personalităţii principale, de geniu, a acestei şcoli. Ivit pe şantierele unor catedrale din nordul Franţei, unde lucraseră numeroşi meşteri germani (la Noyon, Amiens, Metz, cu reliefuri şi fragmente de sculpturi care îi sunt atribuite), curentul poate fi urmărit - deocamdată fără o cronologie convingătoare şi fără o certă delimitare a lucrărilor aşa-zisului “Meşter de la Naumburg” de cele ale ajutoarelor sale şi de cele ulterioare sau “de şcoală” - de-a latul întregii Germanii a vremii (de la Mainz până la Meissen). Operele considerate certe sunt: “Judecata de apoi”, fragmente de relief, Mainz, Muzeul Domului; “Sf. Martin şi cerşetorul”, relief, Biserica din Bassenheim; lucrările din Domul de la Naumberg executate cu mai mulţi colaboratori (”Patimile”, reliefuri şi grupul statuar “Răstignirea”, la lectoriul de vest al navei principale; cele 12 statui în picioare, între care “Ekkerhard” şi “Uta”, din corul cititorilor - corul fiind rezervat, de regulă, sfinţilor! - toate după 1249, aproximativ). Meşterul de la Naumberg este una dintre personalităţile de excepţie ale sculpturii medievale europene şi ale artei germane din toate timpurile. Figurile sale expresive, de un efect dramatic, monumental, lasă impresia unei vivacităţi, a unei apropieri de realitate, de natura şi psihicul omului, surprinzătoare pentru acel veac. Influenţa şi posteritatea Şcolii de la Naumburg este decelabilă, într-un lung şir de lucrări, până în a doua jumătate a secolului al XIV-lea.
Publicat de Veronica Şerbănoiu
in categoriile Dictionar
Comenteaza!
15.04.2014
Pictura metafizică este o varietate de suprarealism, dar avant la lettre întrucât precede curentul respectiv cu un deceniu. Specifică pentru pictura metafizică este crearea unui spaţiu straniu, cu ajutorul unor imagini tratate realist, dar încremenite în situaţii bizare şi într-un ecleraj ce le conferă un aer cataleptic. Iniţiatorul şi principalul reprezentant al picturii metafizice a fost Giorgio de Chirico, autorul unor peisaje cu arhitecturi şi statui ca de butaforie, cu manechine dezarticulate. A făcut puţini prozeliţi. Carra, după o pasageră aventură futuristă, este unul dintre ei. Altul este Girogio Morandi, autorul unor naturi moarte, îngrijit pictate, iubite de pictor pentru plasticitatea şi magia lor, pentru unda de poezie evocatoare pe care o emană.
Publicat de Veronica Şerbănoiu
in categoriile Pictura, Dictionar
Comenteaza!
10.04.2014
Goethe-Institut Bucureşti şi Muzeul Naţional de Artă al României organizează duminică, 13 aprilie 2014, de la ora 12:00, o vizită cu ghidaj gratuit în expoziţia “Otto Dix – O lume în ruine. Grafică 1920-1924“, deschisă în Sălile Kretzulescu ale MNAR. Prezentarea este susţinută de Simona Dumitriu, curator în cadrul grupului independent Platforma, în colaborare cu Arnold Schlachter, artist vizual şi colaborator al Goethe-Institut Bucureşti.
Continuare…
Publicat de Lucian Velea
in categoriile Stiri, Muzee, Expozitii
Comenteaza!
8.04.2014
Muzeul Naţional de Artă al României organizează sâmbătă, 12 aprilie 2014, de la ora 11:30, o vizită cu ghidaj gratuit în expoziţia “Epoca Biedermeier în Ţările Române (1815-1859)“, deschisă la parterul Galeriei Naţionale. Prezentarea este susţinută de Mariana Vida, specialist în cadrul Secţiei Arte Grafice a muzeului şi organizator al expoziţiei.
Continuare…
Publicat de Lucian Velea
in categoriile Stiri, Muzee, Expozitii
Comenteaza!
