În pictura sa, Peter Paul Rubens (1577-1640) nu a cunoscut limite. A aprofundat zonele sacrului şi profanului totodată, a elaborat cartoane pentru covoare decorative, a pictat tablouri de altar, uriaşe serii decorative, peisaje, scene de viaţă, portrete ale unor persoane celebre şi ale celor apropiaţi. Dar în esenţă, în toate aceste genuri artistice şi variante l-a pasionat un singur lucru cu adevărat: culoarea.
Accademia di Romania din Roma inaugurează joi, 22 octombrie 2009, la ora 18:30, expoziţia de fotografii “L’Umana sintesi” a artistei Ileana Florescu, în paralel cu prezentarea volumului de fotografii cu acelaşi titlu, semnat de aceasta.
Arta maură este şi ea, ca şi cea mai mare producţie artistică a Evului Mediu, legată de o credinţă religioasă: mahomedanism sau islam. Epoca islamică (numită şi musulmană) a început în secolul al VII-lea în Arabia, când Mahomed a întemeiat o nouă religie, având Coranul drept carte sacră. Islamismul s-a răspândit repede, cuprinzând o mare parte a teritoriului bizantin, apoi s-a extins în nordul-vestul Africii şi în Spania. Acest lucru se întâmpla în secolul al VIII-lea, cam în vremea în care, în Apusul Europei, se ridica neamul carolingienilor.
Cine a văzut măcar un “Prapur” al lui Horia Bernea are un reper pentru a-şi imagina stilul de pictură şi abordarea ideatică. Incono-reprezentările Mariei Constantinescu, din cadrul expoziţiei de pictură pe sticlă de la Institutul Italian de Cultură “Vito Grasso”, îndeplinesc aceeaşi funcţie de traducere a sacrului pentru vieţuitorul din lumea profană de azi.
În epoca carolingiană, forma de artă preferată de publicul cult este manuscriptul şi miniatura.
Sub influenţa Bizanţului, în fiecare mănăstire se înfiinţează ateliere “Scriptoria”, în care călugării talentaţi copiază şi înfrumuseţează tot felul de pergamente simple sau colorate în purpuriu, chiar aurite.
Unele au fost produse în şcoala de la curtea imperială, grupată în jurul lui Godescalc (manuscripte de tip “Ada”, după numele unei evanghelii scrise şi ornate pentru Ada, presupusa soră a lui Carol cel Mare). Această şcoală se impune prin coloristică: cam violente şi brutale la aspect, tonurile sunt acordate totuşi cu multă măiestrie, impresionând prin sonoritatea şi căldura lor.
Acesta este un blog colaborativ. Pentru orice sugestie, intrebare, propunere de colaborare etc, va rugam sa ne contactati.
