Institutul Cultural Român de la Stockholm prezintă la sediul său expoziţia “Retrospective / Prospective” a artiştilor Constanţiu Mara şi John Mara. Vernisajul are loc joi, 15 noiembrie 2012, doar cu câteva zile înainte ca pictorul Constanţiu Mara să aniverseze 75 de ani de viaţă. Cei doi pictori vor fi prezentaţi de istoricul de artă Irina Lazarescu. Expoziţia este deschisă până pe 14 decembrie 2012.
Muzeul de Artă Cluj-Napoca, instituţie de cultură aflată în subordinea Consiliului Judeţean Cluj, în parteneriat cu Galeria Sabot, organizează vernisajul expoziţiei “Modern Talking”, care are loc miercuri, 15 februarie 2012, de la ora 18:00. Expoziţia rămâne deschisă publicului până în data de 15 aprilie 2012, urmând să călătorească apoi, într-o nouă formulă, la Muzeul de Artă din Tel Aviv.
Honoré Daumier (26 februarie 1808 - 10 februarie 1879) a fost un gravor, caricaturist, pictor, sculptor francez şi unul dintre cei mai talentaţi şi prolifici desenatori ai vremii sale. S-a născut la Marsilia, tatăl său Jean-Baptiste fiind un geamgiu ale cărui aspiraţii literare l-au făcut să se mute la Paris în 1814, dorind să-i fie publicate creaţiile poetice. În 1816, tânărul Daumier şi mama lui l-au urmat pe Jean-Baptiste la Paris. Daumier a manifestat în tinereţe o înclinaţie de nestăpânit faţă de profesiunea artistică, pe care tatăl său a încercat în van să o verifice plasându-l ca portar, ulterior fiind angajat curier, iar mai târziu librar. În 1822, a ajuns protejatul lui Alexandre Lenoir, un prieten al tatălui, artist şi arheolog. În anul următor Daumier a fost admis la “Académie Suisse”. A lucrat şi pentru un litograf şi publicist pe nume Belliard, făcând primele sale încercări în litografie.
În perioada 1-28 februarie 2010, Alliance Francaise de Brasov (Casa Baiulescu, Strada Eroilor nr. 33) prezintă expoziţia de pictură, acuarelă şi pastel a artistei Dorina Pădineanu, intitulată “Vechiul Braşov”, cu lucrări care fac parte dintr-un ciclu pe care îl reia cu drag pentru oraşul său natal.
Pierre Bonnard îşi începe cariera ca membru al grupului Nabis, dar, după zece ani, porneşte pe propriul său drum, departe de inovaţiile moderniste. În primele tablouri ale sale se observă ifluenţa operei lui Gaugain, însă foarte repede se lasă fermecat de gravurile japoneze, care-i permit să descopere compoziţii până atunci inexistente în Occident, acordând totodată atenţie supremaţiei liniei în raport cu desenul, precum şi rolului arabescului şi al motivelor decorative. După această perioadă, Bonnard se apropie de impresionism cu “un entuziasm nou şi senzaţia descoperirii a ceva nou, cu sentimentul de eliberare” - după cum singur mărturiseşte. Bonnard nu s-a străduit niciodată să se depărteze de realitate. El pictează mereu aceleaşi teme tradiţionale, care reprezintă sursa lui de inspiraţie - scene de familie, nuduri, peisaje. Preaslăvind neîncetat culoarea şi lumina, pictorul francez a creat una dintre cele mai sensibile şi mai sincere opere ale secolului XX.
Acesta este un blog colaborativ. Pentru orice sugestie, intrebare, propunere de colaborare etc, va rugam sa ne contactati.
