Metamorfozarea cotidianului
Pierre Bonnard îşi începe cariera ca membru al grupului Nabis, dar, după zece ani, porneşte pe propriul său drum, departe de inovaţiile moderniste. În primele tablouri ale sale se observă ifluenţa operei lui Gaugain, însă foarte repede se lasă fermecat de gravurile japoneze, care-i permit să descopere compoziţii până atunci inexistente în Occident, acordând totodată atenţie supremaţiei liniei în raport cu desenul, precum şi rolului arabescului şi al motivelor decorative. După această perioadă, Bonnard se apropie de impresionism cu “un entuziasm nou şi senzaţia descoperirii a ceva nou, cu sentimentul de eliberare” - după cum singur mărturiseşte. Bonnard nu s-a străduit niciodată să se depărteze de realitate. El pictează mereu aceleaşi teme tradiţionale, care reprezintă sursa lui de inspiraţie - scene de familie, nuduri, peisaje. Preaslăvind neîncetat culoarea şi lumina, pictorul francez a creat una dintre cele mai sensibile şi mai sincere opere ale secolului XX.