Velatura (după lat. velum, văl) este o modalitate specifică prin care pictorul îşi răceşte sau îşi încălzeşte anumite tonuri subiacente, recurgând la o simplă suprapunere de culori opace şi foarte diluate. (A nu se confunda cu glasiul transparent, “clasic”, aici fiind vorba despre un glasiu aparte, uşor tulbure, opalescent în măsura în care poate crea impresia unui văl.) Altfel spus, velatura este echivalentul pictural al fenomenului natural numit opalescenţă. Dacă se suprapune un strat fin, mult diluat, de alb de zinc (adică un pigment foarte fin), peste straturi mai întunecate, se produce “înălbăstrirea”, impresia de răcire a respectivelor straturi; această stratagemă, folosită de cele mai multe ori în picturile de altădată, a slujit la sugerarea depărtărilor albastre, a voalurilor unor Madone renascentiste, a catifelării unor suprafeţe, pentru a fi redată bruma, roua etc. Invers, dacă se suprapun peste fonduri foarte deschise diverse pelicule fine de culori calde şi opalescente, pot fi sugerate pulberile aurii-roşcate ale amurgurilor etc. Sinomin al termenului velatură este voal.
Muzeul Național al Țăranului Român organizează marți, 11 martie 2014, de la ora 18:30, vernisajul expoziției de pictură pe sticlă “Rădăcini arhetipale”, a artistei Maria Constantinescu. Expoziția poate fi vizitată până pe 23 martie 2014, de marți până duminică, între orele 10:00 și 18:00.
Institutul Cultural Roman din Berlin a continuat pe parcursul anului 2013 seria de evenimente dedicate susţinerii şi promovării artei româneşti prin organizarea expoziţiei de artă decorativă „Metadecorativul românesc” la Kunst im Hafen Düsseldorf, realizată în parteneriat cu Uniunea Artiştilor Plastici din România, editura Klartext şi organizaţia culturală KunstART din Bochum. Expoziţia a fost deschisă publicului în perioada 10-31 august 2013, reunind lucrări ale celor mai reprezentativi artişti români contemporani specialişti în arte decorative: Gherghina Costea, Mariana Gheorghiu Bădeni, IIeana Dana Marinescu, Nicolae Moldovan, Ioan Nemţoi, Cristina Popescu Russu şi Mihai Ţopescu. Cei şapte artişti au fost prezenţi la deschiderea expoziţiei şi au intrat în dialog cu publicul numeros care a participat la eveniment. O mare parte dintre lucrările expuse sunt incluse în cadrul celui de-al treilea volum al seriei „7”, intitulat „Das Metadekorativum”, publicat în anul 2012 de către editura germană Klartext.
“Portret de fată cu panglică verde” de Mihai Ţopescu
În perioada 15-28 mai 2012, în sala Acvariu de la Muzeul Naţional al Ţăranului Român, Maria Constantinescu expune o parte din lucrările ei - pictură pe sticlă, mobilier cu pictură pe sticlă, desene (colaje), obiecte spaţiale, diverse. Artista va fi prezentă în expoziţie, în aşteptarea prietenilor, în duminicile din 20 şi 27 mai.
Alphonse Maria Mucha a trăit între 24 iulie 1860 şi 14 iulie 1939. A fost un pictor ceh aparţinând curentului Art Nouveau şi un artist decorativ. S-a născut în oraşul Ivančice din Moravia (în prezent regiune aparţinând Republicii Cehe). Calităţile sale de cântăreţ i-au permis să-şi continue studiile la liceul din capitala Moraviei, Brno, deşi desenul a fost prima sa iubire din copilărie. A lucrat la diverse lucrări decorative din Moravia, în special pictând scene teatrale, apoi în 1879 s-a mutat la Viena ca să lucreze pentru o companie de desen teatral din oraş, în acelaşi timp aprofundându-şi educaţia artistică. După ce un incendiu a distrus afacerea angajatorului său, în 1881 s-a întors în Moravia, realizând decoraţiuni şi pictând portrete pe cont propriu. Contele Karl Khuen de Mikulov l-a angajat pe Mucha să decoreze Castelul Hrušovany Emmahof cu picturi murale şi a fost atât de impresionat încât a fost de acord să-i acorde o bursă lui Mucha ca să-şi definitiveze pregătirea la Academia de Arte Frumoase din Munchen.
Noi cunoaştem puţin despre originile muzicii. Sculptura egipteană ne prezintă un număr destul de mare de instrumente; am exhumat o serie de morminte ale regilor. Muzeul Luvru posedă flaute vechi de 15 secole înaintea erei noastre, tobe - fără îndoială - ceva mai puţin vechi, apoi trei harpe, dintre care una, cea mai completă şi mai elegantă, s-a păstrat ca prin miracol. Din nefericire însă, niciun papirus, niciun bazorelief, nicio inscripţie nu dezvăluie secretul cantilenelor redate de aceste flaute, ritmul acelor tobe, acompaniamentul harpelor. În zadar am întreba obeliscul din Piaţa Concordiei - acest contemporan al lui Moise - care a auzit asemenea cantilene, căci el rămâne mut. (Charles-Marie Widor) » mai multe citate despre arte plastice...
Acesta este un blog colaborativ. Pentru orice sugestie, intrebare, propunere de colaborare etc, va rugam sa ne contactati.
