Şcoala de la Naumburg reprezintă un curent stilistic al sculpturii goticului timpuriu german din secolul al XIII-lea, denumit după operele de vârf (de la Naumburg) ale personalităţii principale, de geniu, a acestei şcoli. Ivit pe şantierele unor catedrale din nordul Franţei, unde lucraseră numeroşi meşteri germani (la Noyon, Amiens, Metz, cu reliefuri şi fragmente de sculpturi care îi sunt atribuite), curentul poate fi urmărit - deocamdată fără o cronologie convingătoare şi fără o certă delimitare a lucrărilor aşa-zisului “Meşter de la Naumburg” de cele ale ajutoarelor sale şi de cele ulterioare sau “de şcoală” - de-a latul întregii Germanii a vremii (de la Mainz până la Meissen). Operele considerate certe sunt: “Judecata de apoi”, fragmente de relief, Mainz, Muzeul Domului; “Sf. Martin şi cerşetorul”, relief, Biserica din Bassenheim; lucrările din Domul de la Naumberg executate cu mai mulţi colaboratori (”Patimile”, reliefuri şi grupul statuar “Răstignirea”, la lectoriul de vest al navei principale; cele 12 statui în picioare, între care “Ekkerhard” şi “Uta”, din corul cititorilor - corul fiind rezervat, de regulă, sfinţilor! - toate după 1249, aproximativ). Meşterul de la Naumberg este una dintre personalităţile de excepţie ale sculpturii medievale europene şi ale artei germane din toate timpurile. Figurile sale expresive, de un efect dramatic, monumental, lasă impresia unei vivacităţi, a unei apropieri de realitate, de natura şi psihicul omului, surprinzătoare pentru acel veac. Influenţa şi posteritatea Şcolii de la Naumburg este decelabilă, într-un lung şir de lucrări, până în a doua jumătate a secolului al XIV-lea.
Early English este denumirea perioadei timpurii a goticului englez (”goticul timpuriu”) în arhitectură, cuprinsă aproximativ între anii 1170 şi 1270. Principalele monumente ce caracterizează această fază stilistică sunt catedralele din Lincoln, Wells şi Ely.
Albert Pinkham Ryder (19 martie 1847 - 28 martie 1917) a fost un pictor american renumit pentru lucrările sale poetice şi alegorii ale stării de spirit, peisaje marine, ca şi pentru personalitatea sa excentrică. În vreme ce arta sa transmitea variaţii subtile ale culorii cu tonalităţii ale vremii sale, era unică pentru accentuarea formei într-o manieră pe care istoricii de artă o considerau drept modernistă.
Institutul Cultural Român de la Stockholm prezintă la sediul său expoziţia “Retrospective / Prospective” a artiştilor Constanţiu Mara şi John Mara. Vernisajul are loc joi, 15 noiembrie 2012, doar cu câteva zile înainte ca pictorul Constanţiu Mara să aniverseze 75 de ani de viaţă. Cei doi pictori vor fi prezentaţi de istoricul de artă Irina Lazarescu. Expoziţia este deschisă până pe 14 decembrie 2012.
Claude Verlinde este un artist francez, născut pe 24 iunie 1927 din părinţi flamanzi. Şi-a simţit vocaţia de timpuriu şi a intrat la Şcoala de Arte Frumoase din Paris, apoi la Academia de la Grande Chaumière aproape de vârsta de douăzeci de ani. Foarte rapid, bogăţia picturii sale, marea sensibilitate subordonată unei tehnici riguroase, fac din Verlinde un maestru incontestabil al artei vizionare a epocii noastre.
