17.06.2014
Delesio Antonio Berni (14 mai 1905 - 13 octombrie 1981) a fost un artist figurativ, născut în Rosario, provincia Santa Fe, Argentina, activând ca pictor, ilustrator şi gravor. Tatăl său, Napoleón Berni, era croitor, un imigrant italian. Mama, Margarita Picco, argentiniană, fiica unor italieni stabiliţi în Roldán, un oraş din apropiere.
Până în 1930 Berni a fost căsătorit şi a avut o fiică. Şocat de vestea loviturii de stat din Buenos Aires, s-a decis să se întoarcă şi să se stabilească la ţară, apoi în Rosario, pictând în primăria satului. A organizat o asociaţie de artişti şi studenţi şi a fost pentru scurt timp membru al Partidului Comunist local.
Continuare…
Publicat de Veronica Şerbănoiu
in categoriile Video, Pictura, Artisti
Comenteaza!
6.05.2014
Edward Hopper (22 iulie 1882 - 15 mai 1967) a fost un proeminent pictor şi gravor american, fiind foarte popular pentru picturile sale în ulei, dar la fel de prolific şi în ceea ce priveşte acuarelele şi gravurile. În scenele sale urbane şi rurale, stilul său reflectă viziunea sa personală despre stilul de viaţă american.
În picturile sale, Edward Hopper a acordat o atenţie specială designului geometric şi plasării cu grijă a figurilor umane în echilibru potrivit cu mediul lor înconjurător. A fost un artist metodic care picta încet şi aşa cum singur a scris: “E nevoie de timp îndelungat pentru a-mi veni o idee. Apoi trebuie să mă gândesc mult la ea. Nu mă apuc să pictez până nu am prefigurat-o în mintea mea. Mă simt bine când ajung la şevalet.”
Continuare…
Publicat de Veronica Şerbănoiu
in categoriile Video, Pictura, Artisti
Comenteaza!
2.05.2014
Neue Sachlichkeit (Noua obiectivitate) este denumirea unui fenomen de reacţie a picturii germane şi europene faţă de expresionismul antinaturalist. Începând de prin 1920 devine o orientare artistică, reprezentată de pictorii H. Davringhausen (1899 - 1970), A. Kanoldt (1881 - 1939) ş.a., ce îşi fixează drept ţel înfăţişarea obiectivă a aparenţei lucrurilor. O componentă social-critică (numită şi “verism”) a acestui stil neorealist este marcată de G. Grosz, O. Dix, parţial şi de M. Beckmann, care, în imaginile lor violent satirice, acuzatoare, ţintuiesc războiul şi inechităţile umane la stâlpul infamiei. Termenul fusese formulat în 1923 de către G.F. Hartlaub, director al muzeului (”Kunsthalle”) din Mannheim, ca slogan programatic al expoziţiei grupării de mai sus. Ca stil, este un fel de realism de o factură aparte: toate figurile şi formele sunt observate cu acuitate, apoi desenate şi modelate cu potenţarea semnificaţiei lor şi încorporate temeinic într-o structură imagistică clară, uneori atât atât de ferm, încât demersul produce imobilism, ba chiar rigiditate. Astfel, fenomenul “noii obiectivităţi” poate fi interpretat şi ca o reacţie împotriva impresionismului. Termenul se mai aplică unei orientări în arhitectura, decoraţia interioară şi artele aplicate din anii ‘20. În Italia aceleiaşi perioade, noul stil arhitectonic - axat pe claritate, funcţionalitate, ca şi pe posibilitatea de a cuprinde lucrarea finită dintr-o privire (calităţi care în ţările germanice sunt atribuite, de regulă, stilului Neue Sachlichkeit) - este numit “Stile Novecento”. Independenţa acestei mişcări nu va dura însă mult, ea fiind confiscată de linia conservatoare, naţionalistă şi propagandistică a tânărului stat fascist.
Publicat de Veronica Şerbănoiu
in categoriile Dictionar
Comenteaza!
28.04.2014
Muzeul Naţional de Artă al României organizează miercuri, 30 aprilie 2014, în Galeria de Artă Europeană, evenimentul de lansare a produselor multimedia destinate persoanelor cu dizabilităţi de vedere, de auz şi de vorbire, realizate în cadrul proiectului ARTtouch.
Continuare…
Publicat de Lucian Velea
in categoriile Stiri, Muzee
Comenteaza!
21.04.2014
Nazareeni (”Nazarener”) este denumirea unei mişcări artistice. În 1809, pictorii Overbeck, Pforr ş.a. formează la Viena - în semn de protest împotriva artei oficiale neoclasiciste, academiste, golită de conţinut - o “Frăţie a Sf. Luca” (”Lukasbund”), cu scopul declarat de a promova o artă “neogermană-religioasă-patriotică”, inspirată de creaţia lui Durer şi de opera timpurie a lui Rafael şi Perugino. În 1810, se mută la Roma, în mânăstirea Sant’ Isidoro, făcând legământ să ducă o viaţă de o severă ţinută morală şi religioasă. În manieră “medievală”, unii dintre ei se angajează să execute, la Roma, lucrări în colectiv (Cornelius, Overbeck, Schadow, Veit, ulterior şi Kock), ca frescele cu “Legenda lui Iosif” (1816/1817) pentru Casa Bartholdy (în prezent la Berlin), cele de la Casino Massimo, printre care compoziţia “Petru din Amiens îl cheamă pe Godefroy de Bouillon să conducă armata creştinilor” (1823 - 1825, frescă) ş.a. Printre nazareeni se numără: P. Cornelius (1783 - 1867), Ph. Fohr (1795 - 1818), J.A. Koch (1768 - 1839), J.E. Overbeck, E. Pforr (1788 - 1812), W. Schadow (1789 - 1862), J. Schnorr von Carolsfeld (1794 - 1872) ş.a. Stilul “istorizant” al mişcării se caracterizează prin alegerea de teme religioase în exclusivitate, efectuarea de schiţe şi studii detaliate, supremaţia liniei asupra culorii, utilizarea “culorii locale”, un ecleraj egal, uniform. Mişcarea pictorilor nazareeni, la a cărei apariţie a contribuit simţitor şi spiritul romantic, nu şi-a atins scopul; ea nu a reuşit să determine o reală înnoire a picturii religioase în Germania, după modelul “maeştrilor de odinioară” (conform năzuinţei lui E. Schlegel). Contribuţia pictorilor respectivi rămâne totuşi sesizabilă până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, datorită, îndeosebi, influenţei exercitate asupra graficii populare.
Publicat de Veronica Şerbănoiu
in categoriile Dictionar
Comenteaza!
