În perioada 20 -24 iunie 2014, Complexul Naţional Muzeal ASTRA şi Future Capital organizează Ziua Universală a Iei, o continuare a proiectului iniţiat de comunitatea social media La Blouse Roumaine în anul 2013, când şase continente, 48 de ţări, 109 localităţi, 143 de evenimente au sărbătorit cu entuziasm ia, transformând-o într-o adevărată stare de spirit, o nemărginită bucurie a contopirii cu natura, a prosperităţii şi a dragostei.
Joi, 29 mai 2014, de la ora 16:00, la Muzeul Național al Țăranului Român din Bucureşti (Șoseaua Kiseleff, nr. 3) are loc vernisajul expoziţiei “Jucării din lut”, în ajunul sărbătoririi Zilei Internaționale a Copilului. Pentru prima dată, în expunerea permanentă a unui muzeu din România, copiii se vor bucura de o sală doar a lor, cu jucării din lut făcute în satul tradițional.
În multitudinea de tematici abordate de-a lungul timpului, filatelia românească a înscris la loc de cinste promovarea marilor personalităţi ale istoriei şi culturii naţionale, alături de proiecte și evenimente de interes național și internațional. Romfilatelia marchează pe timbre, printr-o emisiune de mărci poștale specială, un eveniment istoric, de prim impact pentru România și vizibilitatea pe care o dobândește țara noastră în plan mondial, și anume Conferința Mondială a Marilor Loji Masonice Regulare, desfășurată la București în perioada 14-17 mai 2014. Începând cu ziua de miercuri, 14 mai 2014, emisiunea de mărci poștale poate fi achiziţionată de la toate magazinele Romfilatelia din Bucureşti şi din ţară.
Nabis (”profeţi” în limba ebraică) este o grupare de artişti influenţaţi de inovaţiile cu care Gaugain revoluţionase pictura şi care aderă la formulele artei simboliste pe care le promovează în opera lor. Principalii promotori sunt Serusier, Vuillard, Bonard, Denis, Bernard, Ranson, Roussel, Vallotton, sculptorul Maillol. Ei preconizează (în plan organizatoric) crearea unei confrerii, se cred iniţiaţi şi pun accent pe spiritualizarea actului creator, respingând, bineînţeles, tot ce amintea de senzualitatea impresionistă şi de proza realismului. Din punct de vedere plastic, merg spre valori decorative, renunţând la redarea volumelor în favoarea cloisonism-ului şi a unui sintetism cu bătaie lungă spre alte curente, ce se vor ivi ulterior. Unele afinităţi cu prerafaeliţii englezi nu pot fi ignorate sub aspect ideologic, aşa cum nu poate fi negată o legătură cu pictura lui Gustave Moreau. Prima expoziţie a grupului a avut loc în 1889, la Cafe Volpini, prilej cu care au şi primit numele ce le-a fost dat de poetul Cazalis.
Nazareeni (”Nazarener”) este denumirea unei mişcări artistice. În 1809, pictorii Overbeck, Pforr ş.a. formează la Viena - în semn de protest împotriva artei oficiale neoclasiciste, academiste, golită de conţinut - o “Frăţie a Sf. Luca” (”Lukasbund”), cu scopul declarat de a promova o artă “neogermană-religioasă-patriotică”, inspirată de creaţia lui Durer şi de opera timpurie a lui Rafael şi Perugino. În 1810, se mută la Roma, în mânăstirea Sant’ Isidoro, făcând legământ să ducă o viaţă de o severă ţinută morală şi religioasă. În manieră “medievală”, unii dintre ei se angajează să execute, la Roma, lucrări în colectiv (Cornelius, Overbeck, Schadow, Veit, ulterior şi Kock), ca frescele cu “Legenda lui Iosif” (1816/1817) pentru Casa Bartholdy (în prezent la Berlin), cele de la Casino Massimo, printre care compoziţia “Petru din Amiens îl cheamă pe Godefroy de Bouillon să conducă armata creştinilor” (1823 - 1825, frescă) ş.a. Printre nazareeni se numără: P. Cornelius (1783 - 1867), Ph. Fohr (1795 - 1818), J.A. Koch (1768 - 1839), J.E. Overbeck, E. Pforr (1788 - 1812), W. Schadow (1789 - 1862), J. Schnorr von Carolsfeld (1794 - 1872) ş.a. Stilul “istorizant” al mişcării se caracterizează prin alegerea de teme religioase în exclusivitate, efectuarea de schiţe şi studii detaliate, supremaţia liniei asupra culorii, utilizarea “culorii locale”, un ecleraj egal, uniform. Mişcarea pictorilor nazareeni, la a cărei apariţie a contribuit simţitor şi spiritul romantic, nu şi-a atins scopul; ea nu a reuşit să determine o reală înnoire a picturii religioase în Germania, după modelul “maeştrilor de odinioară” (conform năzuinţei lui E. Schlegel). Contribuţia pictorilor respectivi rămâne totuşi sesizabilă până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, datorită, îndeosebi, influenţei exercitate asupra graficii populare.
Acesta este un blog colaborativ. Pentru orice sugestie, intrebare, propunere de colaborare etc, va rugam sa ne contactati.
