Şcoala de la Naumburg reprezintă un curent stilistic al sculpturii goticului timpuriu german din secolul al XIII-lea, denumit după operele de vârf (de la Naumburg) ale personalităţii principale, de geniu, a acestei şcoli. Ivit pe şantierele unor catedrale din nordul Franţei, unde lucraseră numeroşi meşteri germani (la Noyon, Amiens, Metz, cu reliefuri şi fragmente de sculpturi care îi sunt atribuite), curentul poate fi urmărit - deocamdată fără o cronologie convingătoare şi fără o certă delimitare a lucrărilor aşa-zisului “Meşter de la Naumburg” de cele ale ajutoarelor sale şi de cele ulterioare sau “de şcoală” - de-a latul întregii Germanii a vremii (de la Mainz până la Meissen). Operele considerate certe sunt: “Judecata de apoi”, fragmente de relief, Mainz, Muzeul Domului; “Sf. Martin şi cerşetorul”, relief, Biserica din Bassenheim; lucrările din Domul de la Naumberg executate cu mai mulţi colaboratori (”Patimile”, reliefuri şi grupul statuar “Răstignirea”, la lectoriul de vest al navei principale; cele 12 statui în picioare, între care “Ekkerhard” şi “Uta”, din corul cititorilor - corul fiind rezervat, de regulă, sfinţilor! - toate după 1249, aproximativ). Meşterul de la Naumberg este una dintre personalităţile de excepţie ale sculpturii medievale europene şi ale artei germane din toate timpurile. Figurile sale expresive, de un efect dramatic, monumental, lasă impresia unei vivacităţi, a unei apropieri de realitate, de natura şi psihicul omului, surprinzătoare pentru acel veac. Influenţa şi posteritatea Şcolii de la Naumburg este decelabilă, într-un lung şir de lucrări, până în a doua jumătate a secolului al XIV-lea.
În perioada 19 octombrie - 15 noiembrie 2012, ArtXpert Fine Art Concept Store din Bucureşti (Str. Puţul lui Zamfir 45-47) găzduieşte expoziţia “New Works on Wood” a pictorului Matei Şerban Sandu. Vizitatorii pot admira o colecţie care a stârnit deja un interes deosebit în rândul marilor colecţionari de artă internaţionali, o mare parte din expoziţie fiind deja rezervată sau vândută, inclusiv aclamata lucrare “Francesca”.
Hieronymus Bosch (circa 1450 - 9 august 9 1516) a fost un pictor olandez care a activat în secolele al XV-lea şi al XVI-lea. Multe dintre lucrările sale ilustrează păcatul şi căderile spirituale ale omului. Bosch a folosit imagini ale demonilor, animale pe jumătate oameni şi maşinării pentru a evoca frica şi confuzia portretizând răul din oameni. Picturile sale abundă în figuri simbolice şi elemente iconografice complexe, extrem de originale, pline de imaginaţie, unele dintre ele fiind obscure pentru acele vremuri.
Piano nobile (etaj nobil) este o sintagmă italiană desemnând etajul întâi al unor clădiri renascentiste reprezentative (palate, vile) unde se aflau încăperile cele mai importante şi mai bogat decorate, spaţioase, cu tavan înalt, rezervate recepţiilor şi, foarte rar, apartamentelor private. Deseori, parterul era legat de piano nobile printr-o scară exterioară impunătoare sau printr-o pereche de scări interioare.
Templonul este un termen grecesc, desemnând, la origine, dezvoltarea pe verticală a unui cancel, separând sanctuarul (bema) unei biserici ortodoxe de spaţiul rezervat credincioşilor, care, cu începere din secolul al XI-lea, primeşte deasupra balustradei primare un şir de icoane de mari dimensiuni (la început numai două, apoi patru), fixate între colonote de piatră şi o arhitravă superioară. Această compoziţie stă la baza dezvoltării iconostasului din secolele XIV - XV.
