templon
Templonul este un termen grecesc, desemnând, la origine, dezvoltarea pe verticală a unui cancel, separând sanctuarul (bema) unei biserici ortodoxe de spaţiul rezervat credincioşilor, care, cu începere din secolul al XI-lea, primeşte deasupra balustradei primare un şir de icoane de mari dimensiuni (la început numai două, apoi patru), fixate între colonote de piatră şi o arhitravă superioară. Această compoziţie stă la baza dezvoltării iconostasului din secolele XIV - XV.