În perioada 16-27 iunie 2014, Complexul Naţional Muzeal ASTRA prin Centrul ASTRA pentru Patrimoniu. Departamentul de Conservare-Restaurare, organizează prima ediţie a Workshopului de restaurare icoane pe sticlă, ce reuneşte alături de specialiştii muzeului-gazdă, invitaţi din Londra, Republica Moldova şi studenţi din cadrul Universităţii „Lucian Blaga” – Sibiu. Workshopul coordonat de dr. Alina Geanina Ionescu se desfăşoară la Centrul ASTRA pentru Patrimoniu, Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, Pădurea Dumbrava, nr. 16-20, Poarta III.
Pop-art, ca orice mişcare artistică, a avut un caracter de reacţie faţă de o situaţie anterioară. În cazul pop-artei, reacţia a fost concepută contra abstracţionismului, care era responsabil de dispariţia obiectului. Adepţii acestei mişcări, iniţiate în anii ‘50 de englezi şi îmbrăţişate cu ardoare de americani, s-au definit prin reabilitarea obiectului. Dar nu orice fel de obiect şi nu introdus oricum. În S.U.A. de plildă, unde cultul obiectului de serie şi reclama publicitară au triumfat ca nicăieri altundeva, iar filmul, ambalajele, benzile desenate acaparează în bună parte spaţiul vizibil, Pop-arta s-a integrat firesc în ambianţa cotidiană ca un element de continuitate în prelungirea realului. În esenţă, acest tip de artă constă în desprinderea din ambianţa sa firească a unui obiect sau a unei părţi dintr-un obiect (dintr-o maşină, ansamblu etc.) şi expunerea lor ca lucrări de artă nonfuncţionale. De remarcat că arta pop n-a apărut pe un teren gol - fusese anticipată cu decenii de fenomene ca ready-made (renumitul obiect “gata făcut” al lui Marcel Duchamp).
Op-art este un curent apărut în arta modernă postbelică. Îşi trage obârşia din căutările mai vechi ale unor exponenţi ai futurismului, orfismului şi constructivismului, care urmăreau să creeze iluzia mişcării în planul tabloului prin specularea unor efecte optice. Dacă experimentele acestora nu reuşeau decât în parte, practicanţii op-artei izbutesc deseori să sugereze bine mişcarea, fiind înglobaţi din acest motiv artei cinetice. Deosebirea de aceasta constă însă în faptul că, pe când în cazul acesteia din urmă mişcarea este reală, în op-art ochiul percepe ca mişcare doar un joc de module, astfel structurat pe suprafaţa plană a tabloului, încât dă senzaţia deplasării lor. Printre adepţii acestei mişcări, în frunte cu ungurul Vasarely, mai pot fi menţionaţi: Morellet, Soto, Agam, Debourg, Garcia-Rossi ş.a. Op-arta şi-a găsit un larg câmp de aplicaţie în reclamă şi este preluată şi încorporată cu excelente rezultate în arta digitală.
Pentru un aplecat peste litere, pictura înseamnă o evadare din cuvânt. Am vrut să fac în pictură ceva care să nu semene cu vorbirea. În pictura mea se văd obsesiile din literatura mea. Pânzele mele au în cap brazda de poezie. Tolstoi dădea amatorilor de literatură un sfat foarte înţelept: "Cine se poate lăsa de scris, să se lase." Nu m-am putut lăsa nici de scris – iar stânga mea nici de pictură. (Marin Sorescu) » mai multe citate despre arte plastice...
Acesta este un blog colaborativ. Pentru orice sugestie, intrebare, propunere de colaborare etc, va rugam sa ne contactati.
