Joi, 29 mai 2014, de la ora 16:00, la Muzeul Național al Țăranului Român din Bucureşti (Șoseaua Kiseleff, nr. 3) are loc vernisajul expoziţiei “Jucării din lut”, în ajunul sărbătoririi Zilei Internaționale a Copilului. Pentru prima dată, în expunerea permanentă a unui muzeu din România, copiii se vor bucura de o sală doar a lor, cu jucării din lut făcute în satul tradițional.
Vineri, 28 septembrie 2012, Cărtureşti Cluj deschide sezonul evenimentelor de toamnă cu un vernisaj – e vorba, pentru prima dată, de o expoziţie de sculptură. La vernisajul care începe la ora 19:00, publicul are ocazia să-l cunoască pe autor, Feher Laszlo (Zod). Expoziţia poate fi vizitată până pe 14 noiembrie 2012.
Artistul catalan Joan Miro a colaborat cu suprarealiştii, s-a împrietenit cu ei şi a participat la expoziţiile organizate de aceştia, deşi niciodată nu a aderat în mod oficial la această grupare. Teoriile suprarealiste îi întăresc convingerea referitoare la necesitatea libertăţii artistice: el este creatorul unei lumi fabuloase, caracterizate de culori şi forme primitive, cu un caracter ambiguu, dar însoţite întotdeauna de o notă fină de umor.
În atmosfera aparent prosperă şi lipsită de nelinişti a sfârşitului de secol XIX, se construiau în continuare locuinţe, uzine şi edificii publice, în stiluri disparate şi fără nicio legătură cu destinaţia fiecărei construcţii. A construi devenise un fel de rutină, în care inginerii, după ce ridicau o clădire care să corespundă, prin structură, exigenţelor sale utilitare, găseau de cuviinţă să adauge şi puţină “artă” la faţadă, potrivind de bine, de rău câteva ornamente preluate dintr-o culegere de modele cu “stiluri istorice”.
Absurditatea acestui fapt a stârnit reacţii în rândurile criticilor şi ale artiştilor, iar unii, precum John Ruskin sau William Morris, care regretau declinul general al meşteşugarilor, doreau o reformă profundă, o renaştere a artizanatului, tocmai pentru a elimina ravagiile eclectismului unei perioade în care imitarea stilurilor din toate epocile şi în toate ţările era considerată ca o garanţie a vânzărilor într-o industrie care dispunea de mijloacele tehnice ce permiteau copierea, degenerantă, a oricărui material şi a oricărei forme. Imitaţiilor lipsite de valoare, produse în serie, şi ornamentelor care pe vremuri aveau sensul şi nobleţea lor li se opune acum dorinţa de onestitate în muncă, de respect pentru material şi pentru funcţia obiectului, fără însă a se pune vreo clipă la îndoială utilitatea ornamentului.
Angela Szabo este o artistă cu un stil inconfudabil: amestec de culturi, idei universale, culori vii. Pentru a-i cunoaşte mai bine gândirea artistică, i-am adresat câteva întrebări, la care ne-a răspuns cu sinceritate.
Acesta este un blog colaborativ. Pentru orice sugestie, intrebare, propunere de colaborare etc, va rugam sa ne contactati.
