De Es Schwertberger (născut Dieter Schwertberger în 1942, la Gresten, în Austria), cunoscut din 1972 sub titulara de De Es, este un artist, pictor şi modelator austriac. Lucrările sale au fost expuse în expoziţii din New York City, unde a locuit o vreme, şi în Elveţia.
Cândva se putea câştiga la Olimpiadă o medalie pentru o lucrare artistică, plecând acasă cu un suvenir valoros atârnat de gât pentru sculptura ce reprezenta un luptător grec sau pentru pictura ce înfăţişa o acuarelă cu echipajele de canotori care vâsleau în zori de zi.
Pierre de Coubertin, fondatorul CIO, a visat să îmbine arta cu sportul şi astfel, la ediţiile dintre 1912 şi 1948, artiştii au primit medalii de aur, argint şi bronz la categoriile arhitectură, pictură, sculptură, literatură şi muzică. Lucrărilor li se cerea „să releve o relaţie clară cu conceptul olimpic”.
Artiştilor profesionişti li se interzicea să participe la competiţie, aşa că cei mai cunoscuţi câştigători sunt arhitectul american Charles Downing Lay şi litograful Joseph Webster Golinkin. Detaliile legate de aceste competiţii au fost date uitării de-a lungul timpului din lipsa de atenţie cu care a fost tratată secţiunea artistică a Jocurilor Olimpice.
Continuare…
Ioana Nemeş face o invitaţie celor interesaţi de a participa la artist talk-ul intitulat “A traduce timpul: plusuri şi minusuri”, care are loc la Pavilion Unicredit din Bucureşti, joi, 11 martie 2010, ora 19:00.
Ioana Nemeş (născută în 1979) este unul dintre cei mai apreciaţi şi expuşi artişti români ai ultimilor ani. Printre bienalele la care a participat se numără Bienala de la Istanbul (2009), U-Turn Copenhaga (2008), Bienala de la Praga (2007) şi Bienala de la Bucureşti (2006). Recent a prezentat Relics for the Afterfuture (Brown) – o serie de sculpturi care analizează ritualurile tradiţionale româneşti - la Jiri Svestka Berlin. Trăieşte şi lucrează la Bucureşti.
Continuare…
Cariera de fotograf a lui Richard Avedon (1923-2004), fiul unui imigrant evreu polonez, începe în momentul în care acesta trimite un portofoliu de fotografii, destul de slabe, la “Harper’s Bazaar”, iar Alexey Brodovitch îi intuieşte talentul şi îl angajează. Stilul lui Avedon este alert, majoritatea imaginilor sunt luate din mişcare, mişcare surprinsă în atitudini neobişnuite, bizare, de necrezut. Prin mişcare, Avedon scoate în evidenţă caracteristicile îmbrăcăminţii şi pune în valoare frumuseţea corpului. Distincţia, eleganţa, senzualitatea, erotismul, printre nenumărate alte calităţi, sunt comunicate cu o forţă de sugestie în acelaşi timp directă, provocatoare şi jucăuşă, într-o gamă de interpretări ce pare inepuizabilă la Avedon.
Prin excelenţă, Richard Avedon era un fotograf de studio, locul unde ochiul lui atent putea să descopere orice detaliu ce trebuia modificat, orice reflex de lumină nelalocul lui. În afară de stăpânirea perfectă a luminii, Avedon mai avea darul de a-şi determina manechinele să joace rolul închipuit de el. Chiar dacă repetiţiile erau întotdeauna extenuante, reuşea să obţină de la fiecare mişcarea, atitudinea, privirea sau zâmbetul care să conducă la rezultatul dorit, ceea ce face ca fotografiile sale să fie uluitoare şi desăvârşite.
Raportul cromatic este o relaţie specifică între două sau mai multe culori distribuite într-un tablou. Relaţia este bine pusă în evidenţă de John Ruskin: “orice nuanţă, oriunde s-ar găsi în lucrare, este modificată de orice tuşă pe care o adaugi altundeva; astfel că ceea ce era cald acum o clipă devine rece dacă pui o culoare mai caldă într-un alt loc, iar ceea ce era armonios atunci când l-ai lăsat, devine discordant pe măsură ce îi alături alte culori.” Raportul cromatic acţionează în două direcţii distincte: în sensul contrastului cromatic şi în cel al asimilării cromatice. Se poate vorbi, în consecinţă, despre o instabilitate (dinamică) a culorilor, care lasă impresia de continuă schimbare, în funcţie de modul în care sunt alăturate.
Acesta este un blog colaborativ. Pentru orice sugestie, intrebare, propunere de colaborare etc, va rugam sa ne contactati.
