În pregătirea unei perioade mai lungi, cu numeroase evenimente expoziţionale în Polonia, Germania, Serbia, Italia, Florian Doru Crihană face o escală în centrul istoric al Bucureştiului. Timp de cîteva luni pe parcursul anului 2011, lucrări din seriile tematice “Portretul”, “Musca”, “Satiră dezbrăcată”, “Curtea veche” vor fi expuse în Buen Humor Café (Str. Smârdan nr. 30).
Luni, 16 martie 2009, de la ora 18:00, la Galeria de artă “Nicolae Mantu” din Galaţi, are loc vernisajul expoziţiei de caricaturi “Portrete” a lui Florian Doru Crihană. Expoziţia poate fi văzută în perioada 16 martie - 5 aprilie 2009. În luna august 2009, expoziţia va fi găzduită de Muzeul Caricaturii Vianden, din Luxemburg.
Evenimentul expoziţional RO ARCHIVE ce va avea loc la Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Brukenthal, între 14 august-7 septembrie, este o primă manifestare a proiectului cultural cu acelaşi nume, proiect iniţiat de arhitectul şi artistul vizual Iosif Kiraly, sub egida Universităţii de Arte din Bucureşti. Având ca principal obiectiv de/reconstrucţia imaginii unei Românii recent integrate, demersul are la bază proiectarea unei arhive culturale de texte şi imagini. Organizată după modelul unei reţele de structuri artistice dinamice (fie acestea proiecte de tip work în progress ori actori culturali interpretaţi ca branduri), arhiva ţinteşte obiectivitatea prin pluralitatea abordărilor şi diversitatea mesajelor autorilor săi. Dispunerea acestor mesaje într-un arbore de relaţii creează premisa unor concatenări instantanee în direcţia producerii de texte şi interpretări artistice sau teoretice inedite, sensul formându-se printr-un proces de diferenţiere, respectiv propagare întârziată de-a lungul lanţului de noduri/semne.
Continuare…
Francisco Jose de Goya y Lucientes s-a născut la Fuendetodos, un cătun aflat în apropiere de Zaragoza, în provincia Aragon, la 30 martie 1746. Tatăl său, poleitor de rame, a fost sărac toată viaţa. Mama sa, deşi provenind, se pare, dintr-o veche familie de mici nobili aragonezi, n-a putut schimba cu nimic condiţia modestă în care artistul a crescut.
Cei care doresc să obţină în picturile lor efecte similare cu cele ale vopselelor în ulei, utilizând însă o gamă mult mai diversă de suporturi care nu necesită preparare obligatorie cu grund, pot încerca culorile acrilice. Sunt flexibile, puternice şi strălucitoare, se diluează cu apă, au timp mic de uscare, iar după ce se usucă devin impermeabile. La fel ca şi uleiurile, culorile acrilice pot fi aplicate ca un impasto gros sau subţiate până când devin transparente.
Această invenţie a secolului XX a câştigat din ce în ce mai mult teren în arta contemporană, prin supleţea şi uşurinţa cu care se lucrează, aşa cum ne demonstrează Adil Rasheed în această lecţie.
Acesta este un blog colaborativ. Pentru orice sugestie, intrebare, propunere de colaborare etc, va rugam sa ne contactati.
