Nazareeni (”Nazarener”) este denumirea unei mişcări artistice. În 1809, pictorii Overbeck, Pforr ş.a. formează la Viena - în semn de protest împotriva artei oficiale neoclasiciste, academiste, golită de conţinut - o “Frăţie a Sf. Luca” (”Lukasbund”), cu scopul declarat de a promova o artă “neogermană-religioasă-patriotică”, inspirată de creaţia lui Durer şi de opera timpurie a lui Rafael şi Perugino. În 1810, se mută la Roma, în mânăstirea Sant’ Isidoro, făcând legământ să ducă o viaţă de o severă ţinută morală şi religioasă. În manieră “medievală”, unii dintre ei se angajează să execute, la Roma, lucrări în colectiv (Cornelius, Overbeck, Schadow, Veit, ulterior şi Kock), ca frescele cu “Legenda lui Iosif” (1816/1817) pentru Casa Bartholdy (în prezent la Berlin), cele de la Casino Massimo, printre care compoziţia “Petru din Amiens îl cheamă pe Godefroy de Bouillon să conducă armata creştinilor” (1823 - 1825, frescă) ş.a. Printre nazareeni se numără: P. Cornelius (1783 - 1867), Ph. Fohr (1795 - 1818), J.A. Koch (1768 - 1839), J.E. Overbeck, E. Pforr (1788 - 1812), W. Schadow (1789 - 1862), J. Schnorr von Carolsfeld (1794 - 1872) ş.a. Stilul “istorizant” al mişcării se caracterizează prin alegerea de teme religioase în exclusivitate, efectuarea de schiţe şi studii detaliate, supremaţia liniei asupra culorii, utilizarea “culorii locale”, un ecleraj egal, uniform. Mişcarea pictorilor nazareeni, la a cărei apariţie a contribuit simţitor şi spiritul romantic, nu şi-a atins scopul; ea nu a reuşit să determine o reală înnoire a picturii religioase în Germania, după modelul “maeştrilor de odinioară” (conform năzuinţei lui E. Schlegel). Contribuţia pictorilor respectivi rămâne totuşi sesizabilă până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, datorită, îndeosebi, influenţei exercitate asupra graficii populare.
Muzeul Naţional de Artă al României şi Goethe-Institut Bucureşti organizează joi, 6 martie 2014, de la ora 18:00, vernisajul expoziţiei “Otto Dix – O lume în ruine”, care are loc în sălile Kretzulescu ale Muzeului Naţional de Artă al României. Expoziţia poate fi vizitată în perioada 7 martie – 25 mai 2014.
Vineri, 9 august 2013, la ora 12:00, este vernisată la Casa Hermes din Sibiu expoziţia “Ada Kaleh. Insula din suflet”, rezultatul colaborării interinstituţionale şi a cercetărilor de arhive şi de colecţie, realizate de către muzeografii Complexului Naţional Muzeal ASTRA din Sibiu şi cei ai Muzeului Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti. La vernisaj va fi prezentă şi o delegaţie din localitatea Sviniţa, judeţul Mehedinţi, de teritoriul căruia aparţinea în trecut insula Ada Kaleh, şi unde au s-au stabilit mulţi dintre foştii insulari. Zona este cunoscută pentru smochinii proveniţi din Ada Kaleh şi aclimatizaţi la Sviniţa, unde anual are loc un Festival al Smochinelor.
Virgil Finlay (23 iulie 1914 - 18 ianuarie 1971) a fost un ilustrator horror, SF şi pulp fantasy care a lucrat în multe medii artistice, de la guaşă la uleiuri, însă s-a specializat şi a devenit faimos pentru desenele sale minuţioase executate în peniţă şi cerneală. În pofida naturii intensiv de minuţioase şi care necesită timp a specialităţii sale, Finlay a creat mai mult de 2600 de lucrări de artă grafică în cei 35 de ani ai săi de carieră.
Giorgio de Chirico, cunoscut drept Népo, a fost un pictor greco-italian de avanagrdă suprarealistă născut în oraşul Volos din Grecia dintr-o mamă genoveză şi un tată sicilian. A fost fondatorul mişcării artistice “scuola metafisica”. După ce a studiat artele în Atena şi Florenţa, de Chirico s-a mutat în Germania în 1906 şi s-a înscris la Academia de Arte Frumoase din Munchen unde a citit operele filozofilor Nietzsche şi Arthur Schopenhauer şi a studiat lucrările lui Arnold Böcklin şi Max Klinger.
