Neue Sachlichkeit (Noua obiectivitate) este denumirea unui fenomen de reacţie a picturii germane şi europene faţă de expresionismul antinaturalist. Începând de prin 1920 devine o orientare artistică, reprezentată de pictorii H. Davringhausen (1899 - 1970), A. Kanoldt (1881 - 1939) ş.a., ce îşi fixează drept ţel înfăţişarea obiectivă a aparenţei lucrurilor. O componentă social-critică (numită şi “verism”) a acestui stil neorealist este marcată de G. Grosz, O. Dix, parţial şi de M. Beckmann, care, în imaginile lor violent satirice, acuzatoare, ţintuiesc războiul şi inechităţile umane la stâlpul infamiei. Termenul fusese formulat în 1923 de către G.F. Hartlaub, director al muzeului (”Kunsthalle”) din Mannheim, ca slogan programatic al expoziţiei grupării de mai sus. Ca stil, este un fel de realism de o factură aparte: toate figurile şi formele sunt observate cu acuitate, apoi desenate şi modelate cu potenţarea semnificaţiei lor şi încorporate temeinic într-o structură imagistică clară, uneori atât atât de ferm, încât demersul produce imobilism, ba chiar rigiditate. Astfel, fenomenul “noii obiectivităţi” poate fi interpretat şi ca o reacţie împotriva impresionismului. Termenul se mai aplică unei orientări în arhitectura, decoraţia interioară şi artele aplicate din anii ‘20. În Italia aceleiaşi perioade, noul stil arhitectonic - axat pe claritate, funcţionalitate, ca şi pe posibilitatea de a cuprinde lucrarea finită dintr-o privire (calităţi care în ţările germanice sunt atribuite, de regulă, stilului Neue Sachlichkeit) - este numit “Stile Novecento”. Independenţa acestei mişcări nu va dura însă mult, ea fiind confiscată de linia conservatoare, naţionalistă şi propagandistică a tânărului stat fascist.
În perioada 25 octombrie – 1 decembrie 2013, publicul din România are ocazia de a vizita expoziția de design tânăr polonez inspirat de arta populară, intitulată “Polska Folk”, prezentată la Muzeul Național al Țăranului Român. Expoziția cuprinde 19 obiecte, realizate de 17 creatori și grupe de designeri din Polonia. După cum indică și titlul expoziției, tema principală a acesteia o constituie obiectele ce fac trimitere la tradiția populară, meșteșuguri și artă decorativă. Acest trend interesant al designului polonez vorbește despre căutarea propriei identități, a specificității culturale și a unicității, care pot fi remarcate la designerii polonezi din tânăra generație. Vernisajul are loc joi, 24 octombrie, de la ora 18:00.
Joan Miró i Ferrà a trăit între 20 aprilie 1893 şi 25 decembrie 1983. A fost un pictor, sculptor şi ceramist spaniol (catalan), născut în Barcelona, în familia unui bijutier şi ceasornicar. Lucrările sale au fost interpretate ca fiind suprarealiste, o clepsidră pentru mintea subconştientă, o recreere copilărească şi o manifestare a mândriei catalane. În numeroase interviuri datând din anii ‘30 încoace, Miró şi-a exprimat dispreţul pentru metodele de a picta convenţionale şi dorinţa sa de “a le ucide”, “a le omorî” sau “a le viola” în favoarea unor mijloace de exprimare mai contemporane.
George Grosz a trăit în perioada 26 iulie 1893 - 6 iulie 1959 şi a fost un membru proeminent al mişcării dadaiste berlineze şi al grupului Noul Obiectivism, cunoscut în special pentru caricaturile sale crude, care portretizau viaţa din Berlinul anilor ‘20.
Fundaţia Calea Victoriei organizează din 24 februarie 2011 un atelier de introducere în istoria, stilurile, tehnicile, mijloacele creative şi teoria animaţiei ca formă de artă. Lector este Anca-Yvette Grădinariu.
Animaţia are capacitatea de a ne face să plângem şi să râdem, creează lumi dincolo de închipuirea noastră, sfidează legile fizicii şi, în unele cazuri, ajută la vinderea spanacului. În afară de progresele animaţiei, de autorii fundamentali şi de cele mai importante opere ale genului, acest curs explorează ceea ce se întâmplă atunci când istoria este supusă procesului de animaţie şi felul în care animaţia a fost folosită în secolul XX ca să intepreteze trecutul. “Cei trei purceluşi”, unul dintre primele filme animante în care personajele aveau fiecare o personalitate distinctă, era de fapt o fabulă despre criza economică a anilor ‘30 din America. Continuare…
Literatura şi artele frumoase, după cât se fac şi, mai ales, după cum se fac la noi, sunt prea din cale-afară încurajate; aşa că parcă n-ar strica să începem odată a le descuraja. (Ion Luca Caragiale) » mai multe citate despre arte plastice...
Acesta este un blog colaborativ. Pentru orice sugestie, intrebare, propunere de colaborare etc, va rugam sa ne contactati.
