Galeria de Arta

arta pentru tine

  5.06.2012

Joan Miró

Joan Miró i Ferrà a trăit între 20 aprilie 1893 şi 25 decembrie 1983. A fost un pictor, sculptor şi ceramist spaniol (catalan), născut în Barcelona, în familia unui bijutier şi ceasornicar. Lucrările sale au fost interpretate ca fiind suprarealiste, o clepsidră pentru mintea subconştientă, o recreere copilărească şi o manifestare a mândriei catalane. În numeroase interviuri datând din anii ‘30 încoace, Miró şi-a exprimat dispreţul pentru metodele de a picta convenţionale şi dorinţa sa de “a le ucide”, “a le omorî” sau “a le viola” în favoarea unor mijloace de exprimare mai contemporane.


Tânărul Miró a fost atras de comunitatea artistică care se aduna în Montparnasse şi în 1920 s-a mutat la Paris. Aici, sub influenţa poeţilor şi scriitorilor, şi-a dezvoltat stilul unic: forme organice şi plane aplatizate trasate cu o tuşă ascuţită. Considerat în general ca aparţinând mişcării suprarealiste din pricina interesului său faţă de automatism şi folosirea simbolurilor sexuale (de exemplu, ovale cu linii ondulate care emanau din ele), stilul lui Miró a fost influenţat în măsuri diferite de suprarealism şi dadaism, totuşi a respins apartenenţa la vreo mişcare artistică în perioada interbelică. André Breton, fondatorul suprarealismului, l-a descris drept “cel mai suprarealist dintre noi toţi”. Miró s-a mărturisit că a creat una dintrele cel mai faimoase lucrări ale sale “Carnavalul arlechinului”, în circumstanţe asemnănătoare: “Cum mi-au venit ideile şi schiţele pentru această pictură? Ei bine, într-o seară mă întorceam acasă la atelierul meu din Paris de pe Rue Blomet, mergeam la culcare şi uneori nu cinam. Am văzut diferite lucruri şi le-am notat într-un carneţel. Am văzut forme pe tavan…”

În 1926, a colaborat cu Max Ernst la decoruri pentru Sergei Diaghilev. Cu ajutorul lui Miró, Ernst a fost pionierul tehnicii răzuirii prin care dispunea pigmentul cu o mistrie pe pânezele sale. Miró s-a căsătorit cu Pilar Juncosa în Palma de Mallorca pe 12 octombrie 1929; fiica lor, Dolores, s-a născut pe 17 iulie 1931. Shuzo Takiguchi a publicat prima monografie despre Miró în 1940. În 1959, André Breton i-a cerut lui Miró să reprezinte Spania în expoziţia “Omagiu adus suprarealismului” alături de lucrări ale lui Enrique Tábara, Salvador Dalí şi Eugenio Granell.

Nedevenind membru oficial al mişcării suprarealiste, Miró era liber să experimenteze orice stil artistic pe care şi-l dorea fără să-şi compromită poziţia în cadrul grupului şi să fie acuzat că nu era un “adevărat” suprarealist. Şi-a urmărit interesele proprii în lumea artei, şi în cadrul şi între grupurile pe care le politiza pentru renume. Autonomia artistică a lui Miró, prin faptul că nu a aderat la niciun stil anume, se reflectă în lucrările sale şi în dorinţa de a lucra cu medii artistice diferite.

În interviul acordat biografului Walter Erben, Miró şi-a exprimat antipatia faţă de criticii de artă, spunând că aceştia “sunt mai precupaţi în a fi filozofi decât orice altceva. Îşi formează o opinie preconcepută şi abia apoi privesc opera de artă. Pictura reprezintă doar o pelerină în care-şi înfăşoară sistemele filozofice emaciate.”

Joan Miró a câştigat câteva priemii în timpul vieţii sale. În 1958 a primit la Bienala de la Veneţia premiul pentru pictură, iar în luna mai din 1959 “Guggenheim International Award” şi în 1980 a primit Medalia de Aur pentru Arte Frumoase de la regele Juan Carlos al Spaniei.

Publicat de Veronica Şerbănoiu
in categoriile Video, Pictura, Artisti
Comenteaza!

Alte articole pe subiecte similare

Nici un comentariu. »

Nici un comentariu pana acum.

Adauga un comentariu

© 2007-2018 GaleriaDeArta.com