Alături de steag, stemă, imn şi bineînţeles marca poştală, moneda este un simbol al suveranităţii statului. În România, Banca Naţională a României este singura autorizată să emită însemne monetare, iar de-a lungul existenţei sale ea şi-a constituit un bogat patrimoniu numismatic, care astăzi a devenit subiect al unei emisiuni de mărci poştale. Intitulată sugestiv „Colecţia numismatică a Băncii Naţionale a României - Monede româneşti din aur”, emisiunea este alcătuită din 4 mărci poştale care ilustrează piese cu valoarea nominală de 20 lei („poli”), emise între anii 1870-1939, fie pentru circulaţie, fie pentru a marca evenimente importante: aniversarea a 40 de ani de domnie (1906), încoronarea de la Alba-Iulia (1922) şi centenarul naşterii Regelui Carol I (1939). Începând cu ziua de vineri, 26 iulie 2013, emisiunea de mărci poştale poate fi achiziţionată de la toate magazinele Romfilatelia din Bucureşti şi din ţară.
Cândva se putea câştiga la Olimpiadă o medalie pentru o lucrare artistică, plecând acasă cu un suvenir valoros atârnat de gât pentru sculptura ce reprezenta un luptător grec sau pentru pictura ce înfăţişa o acuarelă cu echipajele de canotori care vâsleau în zori de zi.
Pierre de Coubertin, fondatorul CIO, a visat să îmbine arta cu sportul şi astfel, la ediţiile dintre 1912 şi 1948, artiştii au primit medalii de aur, argint şi bronz la categoriile arhitectură, pictură, sculptură, literatură şi muzică. Lucrărilor li se cerea „să releve o relaţie clară cu conceptul olimpic”.
Artiştilor profesionişti li se interzicea să participe la competiţie, aşa că cei mai cunoscuţi câştigători sunt arhitectul american Charles Downing Lay şi litograful Joseph Webster Golinkin. Detaliile legate de aceste competiţii au fost date uitării de-a lungul timpului din lipsa de atenţie cu care a fost tratată secţiunea artistică a Jocurilor Olimpice. Continuare…
Un artist talentat care şi-a folosit talentul său excepţional pentru a se îmbogăţi falsificând lucrări de artă îşi va face cunoscute toate secretele într-o carte cu caracter confesiv. Ken Perenyi va dezvălui în memoriile sale „Caveat Emptor: The Secret Life of an American Art Forger” modul în care îi păcălea pe comercianţii, pe colecţionarii şi pe agenţii de licitaţii, făcându-i să creadă că picturile sale erau lucrări rare ale vechilor maeştrii.
Timp de patru decenii, Perenyi, în vârstă de 63 de ani, care a locuit în Londra timp de 30 de ani, a câştigat până la 100.000 dolari pe o lucrare, pretinzând că picturile sale aparţineau unor artişti cunoscuţi, dar nu celebri, relatează Observer. Continuare…
Xul Solar este numele adoptat de Oscar Agustín Alejandro Schulz Solari (14 decembrie 1887 - 9 aprilie 1963), pictor argentinian, sculptor, scriitor şi inventator de limbi imaginare. S-a născut în San Fernando, provincia Buenos Aires, în sânul unei familii cosmopolitane. Tatăl lui, Emilio Schulz Riga, s-a născut în oraşul lituanian Riga, la vremea aceea parte a Imperiului Rus. A fost educat la Buenos Aires, mai întâi ca muzician, apoi ca arhitect (deşi nu şi-a finalizat niciodată studiile de arhitectură). După ce a lucrat ca profesor şi a avut o serie de slujbe neînsemnate în birocraţia municipalităţii, pe 5 aprilie 1912, s-a îmbarcat pe nava “England Carrier”, îndreptându-se spre Hong Kong, însă a debarcat la Londra şi a călătorit spre Torino. S-a întors la Londra ca să se întâlnească cu mama şi mătuşa sa cu care a călătorit la Paris, Torino (încă odată), Genova şi în oraşul natal al mamei sale, Zoagli. În următorii ani, în pofida izbucnirii primului război mondial, se va muta între aceste oraşe, ca şi în Tours, Marseille şi Florenţa; către sfârşitul războiului a lucrat la consulatul Argentinei din Milano.
Susan Herbert s-a născut în Hampton (Arden) la 30 septembrie 1945 şi a fost educată la liceul Solihull. Mai târziu a studiat un singur semestru la Şcoala de Arte Ruskin din Oxford (1972). Şi-a început cariera în sălile de bilete ale Royal Shakespeare Theatre din Stratford-upon-Avon (1963-68), London Coliseum (1968-75) şi Theatre Royal din Bath (1976-78). Aceste posturi i-au permis să-şi ţină primele expoziţii în holurile teatrelor, colecţiile incluzând portrete teatrale şi o serie de imagini cu şoareci care narau povestea “Inelului Nibelungilor” lui Wagner. Lucrările au dus la dezvoltarea artei antropomorfice care plasa animalele în ambianţa picturilor Vechilor Maeştri şi ale scrierilor shakespeariene şi operelor lirice. Până la sfârşitul anilor ‘70 a devenit artistă independentă, expunându-şi lucrările în permanenţă la Theatre Royal şi Kings Circus Gallery din Bath. În anii ‘80 şi-a lărgit aria de preocupări expunând miniaturi în SUA (1984) şi scoţând pe piaţă o ediţie limitată de cărţi poştale şi fotografii ale picturilor (1989). O expoziţie majoră cu lucrările sale a fost expusă în 1990 la Crypt Gallery de pe St Martin-in-the-Fields din Londra. De-a lungul anilor ‘90 şi-a mărit publicul publicând o serie de cărţi la editura Thames & Hudson, printre ele numărându-se “The Diary of A Victorian Cat (1991) şi “Impressionist Cats” (1992). Popularitatea sa internaţională i-a fost confirmată printr-un turneu de expoziţii care a debutat la Tokio în 1995.
Piatra a sfidat furtunile, rămânând pe loc, iar părţi din ea au devenit infinit şi zbor sub dalta sculptorului. (Camelia Opriţa) » mai multe citate despre arte plastice...
Acesta este un blog colaborativ. Pentru orice sugestie, intrebare, propunere de colaborare etc, va rugam sa ne contactati.
