Galeria de Arta Contemporană a Muzeului Naţional Brukenthal din Sibiu organizează vineri, 8 octombrie 2010, de la ora 13:30, vernisajul expoziţiei “Nimic important, e doar artă” a artiştilor polonezi Laura Pawela, Julita Wojcik, Oskar Dawicki, Anna Molska, Radoslaw Szlaga, Izabela Gustowska, Magisters, Joanna Rajkowska, Rafal Bujnowski, Zbigniew Libera, Sedzia Glowny, Malgorzata Jablonska, Azorro, Agnieszka Polska, Zuzanna Janin, Pawel Susid, Vesna Bukovec. Curator este Monika Szewczyk. Toate lucrările provin din colecţia Galeriei Arsenal din Bialystok. Expoziţia poate fi vizitată până pe 24 octombrie 2010.
Galeria Arsenal a fost fondată în 1965 şi este condusă din 1990 de Monika Szewczyk. Galeria are un program expoziţional consistent, un program educaţional multiplu şi două colecţii de artă orientate spre diverse tematici. Continuare…
Este adevărat că o fotografie de calitate începe cu un filtru de calitate? Fotografii profesionişti confirmă.
Compania producătoare de filtre foto B+W (Biermann+Weber) a fost fondată în anul 1947 la Berlin (Germania) de către cei doi parteneri de afaceri care au dat atât numele companiei, cât şi brand-ului de filtre B+W. În 1985 compania s-a unit cu producătorul german Jos Schneider Optical Works din Bad Kreuznach, ocazie cu care au extins gama de filtre B+W, producând pe lângă filtrele foto şi o gamă de filtre cu diferite aplicaţii în ştiinţă şi tehnologie.
Se înregistrează de asemenea un progres semnificativ în producţia filtrelor MC - multi-layer coating, filtre care oferă o rezistenţă mai mare. Astfel, B+W devine primul producător din lume de filtre care oferă o soluţie eficientă de protecţie a filtrelor faţă de apă şi impurităţi prin procesul MRC (multi-layer coated) care, în plus faţă de protecţia antireflexie oferită, oferă o rezistenţă mărită şi faţă de zgârieturi. Continuare…
Cariera de fotograf a lui Richard Avedon (1923-2004), fiul unui imigrant evreu polonez, începe în momentul în care acesta trimite un portofoliu de fotografii, destul de slabe, la “Harper’s Bazaar”, iar Alexey Brodovitch îi intuieşte talentul şi îl angajează. Stilul lui Avedon este alert, majoritatea imaginilor sunt luate din mişcare, mişcare surprinsă în atitudini neobişnuite, bizare, de necrezut. Prin mişcare, Avedon scoate în evidenţă caracteristicile îmbrăcăminţii şi pune în valoare frumuseţea corpului. Distincţia, eleganţa, senzualitatea, erotismul, printre nenumărate alte calităţi, sunt comunicate cu o forţă de sugestie în acelaşi timp directă, provocatoare şi jucăuşă, într-o gamă de interpretări ce pare inepuizabilă la Avedon.
Prin excelenţă, Richard Avedon era un fotograf de studio, locul unde ochiul lui atent putea să descopere orice detaliu ce trebuia modificat, orice reflex de lumină nelalocul lui. În afară de stăpânirea perfectă a luminii, Avedon mai avea darul de a-şi determina manechinele să joace rolul închipuit de el. Chiar dacă repetiţiile erau întotdeauna extenuante, reuşea să obţină de la fiecare mişcarea, atitudinea, privirea sau zâmbetul care să conducă la rezultatul dorit, ceea ce face ca fotografiile sale să fie uluitoare şi desăvârşite.
Zidul în arhitectura romanică, spre deosebire de cel gotic, are o funcţie esenţială în clădire, de limită precisă de spaţiu şi, mai ales, de suport. El poate să fie lipsit cu desăvârşire de ornament, gol, şi atunci austeritatea lui concordă cu sentimentul dureros şi aspru al creştinismului din acea vreme; altă dată însă primeşte slabe ornamente: ciubuce, arcade simple, bande oarbe, firizi, cum am văzut şi în arta preromanică. Coloanele şi stâlpii suferă şi ei sculpturi mai simple sau mai bogate, după împrejurări.
Principalele realizări ale artei romanice aparţin arhitecturii, din care fac parte monumentele apărute în apusul şi centrul Europei, în secolul XI şi în prima jumătate a secolului XII, construite din piatră şi acoperite cu bolţi tot din piatră. Denumirea este convenţională, marcând deosebirea dintre noul mod de construcţie, în piatră, şi monumentele ridicate înainte de secolul XI, care, chiar dacă erau din piatră, aveau de obicei acoperişul susţinut de o osatură de lemn (şarpantă). În această etapă s-au construit atât castele, dar mai ales biserici şi mănăstiri.
