István Orosz
István Orosz (născut la 24 octombrie 1951 în Kecskemét) este un pictor, desenator grafic, creator de tipare şi regizor de animaţie ungur, cunoscut pentru lucrările sale, obiecte imposibile, iluzii optice, imagini cu dublu sens şi anamorfoze de inspiraţie matematică. Arta geometrică a lui István Orosz, cu perspective forţate şi iluzii optice, a fost comparată cu lucrările lui M.C. Escher.
A studiat la Universitatea Ungară de Arte şi Design (acum Universitatea Moholy-Nagy de Arte şi Design) din Budapesta. A absolvit în 1975 şi a început să lucreze în lumea teatrului ca scenograf şi a filmului de animaţie ca animator şi regizor de film. Foloseşte paradoxul vizual, imaginile cu dublu înţeles şi abordările iluzionistice în timp ce urmează tehnicile de imprimare tradiţionale, cum ar fi sculptura în lemn şi gravura, dar încearcă şi să înnoiească tehnica anamorfozei. Este un participant regulat al bienalelor internaţionale majore de afişe şi artă grafică, iar lucrările sale au fost expuse în expoziţii individuale şi de grup în Ungaria şi în afara graniţelor ţării. Este regizor de film la “PannóniaFilm Studio” din Budapesta, profesor la Universitatea Ungariei de Vest din Sopron, co-fondator al Asociaţiei Ungare de Afişe, membru al Alianţei Grafice Internaţionale (AGI) şi al Academiei de Artă Ungare. Deseori foloseşte apelativul “OYTIΣ”, sau “Utisz”, (al cărui sens se traduce prin “Nimeni”) drept pseudonim artistic.
István Orosz a fost cunoscut drept desenator de afişe în prima parte a carierei sale. A creat în principal afişe culturale pentru teatre, filme, galerii, muzee şi edituri. În timpul revoluţiei din 1989 din Europa de Est a desenat şi afişe politice. Al său “Tovarishi Adieu” (folosit şi cu textul “Tovarishi Koniec” – care înseamnă “Camarazi, s-a sfârşit”) a apărut în multe ţări şi a fost cunoscut ca imagine simbolică a schimbărilor din zonă.
Artiştii care au conceput anamorfoza (din greacă, “re-transformare”) se joacă cu perspectiva pentru a crea o imagine deformată care apare normală doar când este văzută din unghiul corect sau cu ajutorul oglinzilor curbate. Tehnica a fost deseori folosită de artiştii Renaşterii. Orosz încearcă să înnoiască tehnica anamorfozei, iar scopul său este să o dezvolte când oferă şi o semnificaţie imaginii distorsionate. Nu mai este o imagine amorfă, ci o ilustrare plină de înţeles care este independentă de rezultatul care apare în oglindă sau e văzută dintr-un punct de vedere special. Această abordare a anamorfozelor este potrivită pentru a exprima mesaje mai sofisticate şi e un mod mai amuzant de expunere a imaginii.