Stanley William Hayter a fost un pictor şi gravor britanic asociat în anii ‘30 cu Suprarealismul şi din 1940 cu Expresionismul Abstract. Privit ca unul dintre cei mai importanţi graficieni ai secolului al XX-lea, în 1927 Hayter a fondat legendarul “Atelier 17″ din Paris. De la moartea sa care a survenit în 1988, e cunoscut sub numele “Atelier Contrepoint”. Printre artiştii pe care i-a influenţat Hayter se numără Pablo Picasso, Alberto Giacometti, Joan Miró, Alexander Calder, Marc Chagall, Jackson Pollock şi Mark Rothko. Este remarcat prin lucrările inovatoare în dezvoltarea gravurii vâscoase (un proces care exploatează diferit vâscozităţi ale cernelurilor pe bază de ulei dispuse în trei sau mai multe straturi pe o singură formă intaglio).
Joan Miró i Ferrà a trăit între 20 aprilie 1893 şi 25 decembrie 1983. A fost un pictor, sculptor şi ceramist spaniol (catalan), născut în Barcelona, în familia unui bijutier şi ceasornicar. Lucrările sale au fost interpretate ca fiind suprarealiste, o clepsidră pentru mintea subconştientă, o recreere copilărească şi o manifestare a mândriei catalane. În numeroase interviuri datând din anii ‘30 încoace, Miró şi-a exprimat dispreţul pentru metodele de a picta convenţionale şi dorinţa sa de “a le ucide”, “a le omorî” sau “a le viola” în favoarea unor mijloace de exprimare mai contemporane.
Italianul Mario Giacomelli (1925-2000) a început să lucreze ca fotograf la începutul anilor ‘50, dezvoltându-şi rapid un stil personal foarte puternic, redând viziuni poetice, de vis, în tuşe alb-negru puternic contrastante. Încă de la început, el a lucrat într-o gamă de teme care reflectă îndeaproape preocupările sale legate de viaţa din comunitatea rurală în care s-a născut. A realizat fotografii abstracte, interpretând cu mult rafinament geometria ogoarelor şi a umbrelor şi luminilor peisajelor. De asemenea, s-a apropiat cu francheţe şi intensitate sufletească de condiţiile cel mai adesea mizerabile de viaţă ale bătrânilor, săracilor şi bolnavilor. Deşi câteodată a lucrat la comandă, în principal pentru compania naţională de televiziune, cele mai bune lucrări ale sale izvorăsc din nevoia de a-şi exorciza obsesiile personale despre decrepitudine şi moarte. Prin urmare, a respins cu putere fotografiile documentare şi a tipărit numai imagini care au revelat experienţa sa, respingându-le pe acelea care păreau să fie “făcute doar de aparat”. În montajul video de mai jos, fotograful a surprins un grup de preoţi care dansează şi se bat cu bulgări de zăpadă.
Bruno Barbey este un fotograf francez născut în Maroc, care a studiat fotografia şi arta grafică la École des Arts et Métiers în Vevey, Elveţia. Mai bine de patru decenii, artistul a străbătut în lung şi-n lat cinci continente, aflându-se adesea în mijlocul conflictelor armate. Deşi a respins eticheta de “fotograf de război”, fotografiile sale au apărut în numeroase şi renumite reviste din toată lumea. Barbey este în special cunoscut pentru libertatea şi armonia cu care foloseşte culoarea. A lucrat cel mai mult în Maroc, ţara copilăriei sale. În 1999, la Petit Palais din Paris, a fost organizată o mare expoziţie care a cuprins fotografii făcute în Maroc pe parcursul a trei decenii. A primit premii importante, iar fotografiile sale se bucură de o reputaţie internaţională, făcând parte din colecţiile a numeroase muzee.
Joi, 19 februarie 2009, are loc deschiderea oficială a Pavilion Unicredit, centrul pentru artă şi cultură contemporană, cu expoziţia “Statement”, curatoriată de Lia Perjovschi. Vernisajul are loc de la ora 19:00, fiind urmat de o petrecere cu proiecţii video muzicale. Expoziţia va putea fi vizitată până pe 19 aprilie 2009.
Pentru prima dată în ultimii 20 de ani o bancă devine centru de artă. Un centru în centrul oraşului şi nu la periferie, aşa cum logica tranziţiei ne-a obişnuit până acum. Spaţiile artei contemporane care nu au fost dislocate, închise sau aruncate la margine, devin tot mai mici sau tot mai comerciale. Istoria artei contemporane româneşti este istoria pierderilor… un loc, o bursă, un om, nişte idei. Şi ca întodeauna, o exagerare e acoperită de alta, lipsa unităţilor diverse este politic acoperită cu Unitatea Centrală, prea mare şi prea dependentă: muzeul. Continuare…
N-aş putea acum să desenez nici măcar o singură linie şi totuşi n-am fost niciodată un pictor mai mare decât în aceste clipe. (Goethe) » mai multe citate despre arte plastice...
Acesta este un blog colaborativ. Pentru orice sugestie, intrebare, propunere de colaborare etc, va rugam sa ne contactati.
