Xul Solar este numele adoptat de Oscar Agustín Alejandro Schulz Solari (14 decembrie 1887 - 9 aprilie 1963), pictor argentinian, sculptor, scriitor şi inventator de limbi imaginare. S-a născut în San Fernando, provincia Buenos Aires, în sânul unei familii cosmopolitane. Tatăl lui, Emilio Schulz Riga, s-a născut în oraşul lituanian Riga, la vremea aceea parte a Imperiului Rus. A fost educat la Buenos Aires, mai întâi ca muzician, apoi ca arhitect (deşi nu şi-a finalizat niciodată studiile de arhitectură). După ce a lucrat ca profesor şi a avut o serie de slujbe neînsemnate în birocraţia municipalităţii, pe 5 aprilie 1912, s-a îmbarcat pe nava “England Carrier”, îndreptându-se spre Hong Kong, însă a debarcat la Londra şi a călătorit spre Torino. S-a întors la Londra ca să se întâlnească cu mama şi mătuşa sa cu care a călătorit la Paris, Torino (încă odată), Genova şi în oraşul natal al mamei sale, Zoagli. În următorii ani, în pofida izbucnirii primului război mondial, se va muta între aceste oraşe, ca şi în Tours, Marseille şi Florenţa; către sfârşitul războiului a lucrat la consulatul Argentinei din Milano.
Vineri, 18 noiembrie 2011, de la ora 19:00, la Galeria 26 din Bucureşti are loc vernisajul expoziţiei “Body and Landscape”, semnată de Cosmin Frunteş. Curator este Ana Canpean.
Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Naţional Brukenthal din Sibiu prezintă în perioada 2-25 august 2011 expoziţia “The Golden Journey to Samarkand”, semnată de Mandy Kunze. Vernisajul are loc marţi, 2 august, de la ora 17:00.
Mandy Kunze, studentă în clasa de excelenţă a lui Neo Rauch, admite că pictura este o întreprindere filosofică, supusă unui factor de risc major – tradiţia. Însă în momentul în care se începe cu un enunţ teoretic impus, apoi se acceptă că obiectele pot disemina înţelesuri neaşteptate, la următorul nivel se poate elabora un loc, o poveste, o situaţie, un mesaj care au forţa de a distruge metoda de control vizual impusă astăzi picturii. Continuare…
Cea de-a doua expoziţie organizată de LC Foundation - Centru de Artă Contemporană, intitulată “Întâlniri cu desene, 2006-2010”, surprinde prin prospețimea cromatică și provoacă o apropiere de lumea fascinantă a laboratorului creației, urmărind traseul unei idei – de la caietul de schiţe până la un desen foarte elaborat sau chiar o animaţie.
Campanila este o clopotniţă în formă de turn înalt şi zvelt, pe lângă o biserică sau încadrată construcţiei acesteia, frecventă în arhiterctura italiană din secolele XI-XVI. Primele campanile (secolele VII-X) constau în turnuri rotunde, simple, cu câteva deschideri mici în formă de arcadă, aproape de vârf. Turnul din Pisa reprezintă o versiune elaborată a modelului de început. Stilul veneţian al campanilei consta într-un pilon de susţinere, înalt, pătrat, adesea îngust, cu o clopotniţă în vârf, deasupra căreia se înălţa fleşa, uneori de formă pătrată, cum este cazul celebrei campanile a bazilicii San Marco (secolele X-XII, clopotniţa datând din 1510). Dispărut în vremea Renaşterii, stilul veneţian a renăscut în secolul XIX, deseori în conexiune cu fabrici, locuinţe, instituţii de învăţământ.
