Cândva se putea câştiga la Olimpiadă o medalie pentru o lucrare artistică, plecând acasă cu un suvenir valoros atârnat de gât pentru sculptura ce reprezenta un luptător grec sau pentru pictura ce înfăţişa o acuarelă cu echipajele de canotori care vâsleau în zori de zi.
Pierre de Coubertin, fondatorul CIO, a visat să îmbine arta cu sportul şi astfel, la ediţiile dintre 1912 şi 1948, artiştii au primit medalii de aur, argint şi bronz la categoriile arhitectură, pictură, sculptură, literatură şi muzică. Lucrărilor li se cerea „să releve o relaţie clară cu conceptul olimpic”.
Artiştilor profesionişti li se interzicea să participe la competiţie, aşa că cei mai cunoscuţi câştigători sunt arhitectul american Charles Downing Lay şi litograful Joseph Webster Golinkin. Detaliile legate de aceste competiţii au fost date uitării de-a lungul timpului din lipsa de atenţie cu care a fost tratată secţiunea artistică a Jocurilor Olimpice. Continuare…
Cariera lui Diego Velazquez (1599-1660) este marcată de la început până la sfârşit de capodopere. Cu trecerea timpului, stilul său evoluează în direcţia unei libertăţi şi a unui curaj tot mai mari, dar genialitatea artistului se arată încă din operele de tinereţe, lucru care i-a asigurat o poziţie privilegiată la curtea regală. Talentatul portretist pictează supuşi şi regi cu acelaşi har şi aceeaşi preocupare pentru perfecţiune. Tuşa sa este spontană, grăbită, reuşind să dea autenticitate reprezentării, motiv pentru care unii dintre contemporanii săi au afirmat că artistul rivalizează cu natura. Velazquez este creatorul unei noi viziuni şi al unui nou mod de zugrăvire a naturii.
Marţi, 30 septembrie 2008, de la ora 18:00, la Institutul Cultural Român (Aleea Alexandru 38, sector 1, Bucureşti), prima etapă din sezonul de toamnă a programului Arte Marţiale este consacrată colecţiilor şi colecţionarilor de artă contemporană. Publicul este invitat la o întâlnire cu colecţionarii de artă Sorin Costina, Alexandra Gâtej, Maria Pârvuţoiu şi Vasile Petrovici. Continuare…
Ogiva este un element specific arhitecturii gotice, mai exact un tip de arc diagonal, frânt, care susţine bolta şi se sprijină pe doi stâlpi. Este realizat din nervuri de piatră profilate, amplasate la nivelul muchiilor a două bolţi care se întretaie, contribuind la crearea unui fel de schelet solid pe care se sprijină bolţarii şi se echilibrează forţele de împingere.
Catedral Santa Creu i Santa Eulalia, Barcelona, arcuri ogivale
Michelangelo ni se relevă a fi acela care a mers mai departe, pe calea sculpturii Helenismului. Aţi putea, însă, să staţi, să vă odihniţi, măcar o noapte, alături de capodopera sa, Moise? (Constantin Brâncuşi) » mai multe citate despre arte plastice...
Acesta este un blog colaborativ. Pentru orice sugestie, intrebare, propunere de colaborare etc, va rugam sa ne contactati.
