Deşi partea a treia prezintă rapid o prelucrare computerizată a desenului realizat în lecţiile precedente, respectiv stâncile şi cascada, importanţa acestei demonstraţii rezidă în felul în care trebuie adăugate detaliile, liniile de umbră, pentru obţinerea unui contrast optim între părţile întunecoase şi cele luminoase.
La început de an, am făcut, aşa cum este obiceiul, o analiză a ce s-a întâmplat pe GaleriaDeArta.com în anul precedent, prin prisma datelor statistice.
După mai mult de 500 de articole apărute pe blog, am depăşit totalul de 1500 de articole. Albumele conţin peste 1600 de imagini de lucrări artistice, vizualizate de aproape 200.000 de ori.
Cel mai îmbucurător este faptul că numărul vizitatorilor aproape s-a dublat faţă de un an în urmă. În luna noiembrie 2009 s-a depăşit pragul de 10.000 de vizitatori unici/lună. Site-ul a intrat între primele 100 de site-uri culturale româneşti şi îşi continuă ascensiunea.
Cea mai vizualizată pagină în 2009 a fost Desen în creion, urmată de Arhitectura romanică. De fapt, acestea sunt reprezentative pentru interesul faţă de studierea artei, atât la modul practic, cât şi ca istorie.
În noul an vom continua să vă aducem zilnic ceva frumos. Ne-ar face plăcere să extindem colaborările. Avem şi unele idei noi. Dar ce va fi, vom vedea!
Zidul în arhitectura romanică, spre deosebire de cel gotic, are o funcţie esenţială în clădire, de limită precisă de spaţiu şi, mai ales, de suport. El poate să fie lipsit cu desăvârşire de ornament, gol, şi atunci austeritatea lui concordă cu sentimentul dureros şi aspru al creştinismului din acea vreme; altă dată însă primeşte slabe ornamente: ciubuce, arcade simple, bande oarbe, firizi, cum am văzut şi în arta preromanică. Coloanele şi stâlpii suferă şi ei sculpturi mai simple sau mai bogate, după împrejurări.
Înainte de cucerirea Angliei de către normanzi, în 1066, în Anglia nu mai rămăsese niciun edificiu întreg datând din perioada saxonă. După cucerire, aici se dezvoltă o arhitectură engleză romanică, cunoscută sub numele de stil normand. Cea mai renumită este Catedrala din Durham, care s-a construit după planul bisericii Saint-Etienne din Caen (la fel ca şi catedralele din Peterborough, Winchester etc). Catedrala din Durham prezintă şi ea tot trei etaje, cu particularitatea că elementele de susţinere ale primului etaj alternează: stâlp-coloană, stâlp-coloană. În arhitectura engleză este mai frecventă coloana adevărată decât stâlpul cruciform (preferat de arhitectura franceză). Bolta este tot cu muchii. Este ceva excepţional în Anglia, fiindcă în mod obişnuit catedralele engleze n-au adoptat bolta din piatră, acoperişul lor fiind plat şi de lemn.
În Franţa, se disting mai multe şcoli ale stilului romanic. Una dintre acestea este Şcoala din Burgundia: o şcoală care a ştiut să acopere cu bolţi îndrăzneţe nava centrală, luminată direct, întrebuinţând când bolta în formă de leagăn, când bolta cu muchii. Uneori, arhitecţii renunţă la luminarea directă a navei centrale, caz în care navele laterale se ridică până la înălţimea acesteia, o sprijină de ambele părţi şi o întăresc.