Galeria de Arta

arta pentru tine

  8.08.2011

Interviu cu Florian Doru Crihană în presa din Grecia

Revista Epsilon din Grecia a publicat un interviu realizat de Aris Malandrakis cu binecunoscutul caricaturist român Florian Doru Crihană despre noua sa serie, intitulată “Titanic”. Cu acordul publicaţie, reproducem materialul în traducere.

Epsilon

Florian Doru Crihană s-a născut pe 7 aprilie 1958 în Galaţi, România. A absolvit Institutul de Arhitectură Navală. Este caricaturist din 1990, când a renunţat la ocupaţia sa de inginer, dedicându-se caricaturii şi picturii. În 1990 l-a întâlnit pe Dieter Burkamp, ziarist colecţionar şi organizator de expooziţii. Dieter şi sotia sa, criticul de artă Gisela Burkamp, au realizat dispunerea lucrărilor lui Crihană lângă cele ale unor mari artişti precum Pablo Picasso, Salvador Dali, Gustave Dore, William Hogarth şi a unor graficieni care au schimbat istoria caricatuirii precum André François, Loriot, Ronald Searle, Ralf Steadman, A. Paul Weber, Sempé, Roland Topor, Adolf Born. Este câştigător a peste 70 de premii internaţionale, membru în numeroase jurii şi deţinător a unor distincţii de onoare. A susţinut expoziţii personale la Muzeul Caricaturii Varşovia, Casa Umorului şi Satirei Gabrovo. Este renumit pentru seriile tematice realizate ca: “Bănci”, “Omul de zăpadă”, “Nuduri”, “Don Quihote”, “Veneţia”.

Cum aţi ajuns la această idee?

Am vrut să fac demonstraţia unei abordări satirice de anvergură, pornind de la un subiect romantic. Nu s-a mai făcut până acum. Ca orice artist care doreşte să ajungă cunoscut în întreaga lume, sunt foarte atent la evoluţia carierei mele şi îmi aleg temele cu mare atenţie. Alegerea temelor este un proces care durează luni de zile. Nu mă grăbesc. Tema are întotdeauna legatură cu impactul asupra publicului, cu societatea contemporană şi cu capacitatea mea de a aborda subiectul. Artistul trebuie să fie surprinzător, să meargă împotriva curentului, să arate publicului ceea ce vede, dar nu realizează. Pe când instituţiile culturale de specialitate din întreaga lume propun teme ca “încălzirea globală”, “globalizare”, “ecologie”, “război”, “droguri”, “sărăcie”, “facebook”, eu am ales sa mă ocup, în ciuda lor, de o frumoasă croazieră pe ocean. Am fost timp de un an pasager pe Titanic patru ore pe zi, de la 5 la 9 dimineaţa. În mod special, “Titanic” mi-a atras atenţia ca fiind o temă care nu este abordabilă unui caricaturist, ci mai degrabă unui artist-inginer, ceea ce sunt. Ceea ce m-a încurajat la aceasta temă au fost în primul rând cunoştinţele mele de arhitectură năvală. Valurile - detalii importante, învăţasem să le pictez la seria mea anterioara pe tema “Veneţia”.

“Titanic” înseamnă pentru imaginaţia şi fantezia dumneavoastră ceva mai mult decât un eveniment tragic?

Da, pentru mine înseamnă mai mult, în special acum, după ce am închis seria. Este Lumea adunată în mod simbolic pe un vapor, cu infinite motive de a critica comportamentul uman. Titanic însemna îndrăzneală în construcţie, frumusetea detaliilor arhitecturale, dar şi eroarea inginerească. Eroarea este un lucru de satirizat, ocupaţia mea - cu riscul de a-i supăra pe englezi. Mai înseamnă oamenii de acasă, din porturile Southampton şi New York. Înseamnă lipsa Planului B, înseamnă reacţia presei şi multă, multă apă. Mai înseamnă şi alte lucruri, de care mă voi ocupa, sper în “Titanic 2″.

Care au fost “elementele cheie” prin care v-aţi construit această serie de lucrări? De exemplu: scara monumentală, cele patru coşuri de fum, gheaţa etc. De ce aţi ales aceste elemente ca punct de pornire în realizarea acestei serii de lucrari?

Primul pas în abordarea unei teme este descompunerea ei în capitole. Durează săptămâni. În studiul Titanicului am descoperit acele detalii, despre care ştim că au rămas în mintea oamenilor din documente şi în mod special din filmul artistic. Dar în acelaşi timp, ca un artist important, eram obligat să caut şi alte detalii mai puţin cunoscute, dar obligatorii, cum ar fi cazanele de aburi sau şezlongurile. De la început mi-am fixat capitolele de abordat, şi asta mi-a dat încredere că seria va fi o reuşită. Toate acestea le-am stabilit înainte de a porni la lucru. Este un secret pe care mi l-aţi smuls. L-am dezvăluit pentru tinerii artişti, pe care îi îndemn să nu lucreze haotic. Eu am devenit mai organizat după 15 ani de la debut.

Aţi realizat o documentare cu scopul realizarii acestei expoziţii? - enciclopedii, cărţi istorice etc.

Da, desigur, am strâns materiale de tot felul în mape de bibliotecă şi foldere de calculator. Internetul mi-a fost de mare ajutor. Însă informaţiile despre Titanic nu sunt complete. Unele sunt derutante sau înşelătoare. A trebuit să studiez vapoare de capacitate similară cum ar fi Mauritania, pentru a-mi clarifica detaliile. A fost o plăcere să le descopăr. Din păcate, din motive artistice de compoziţie, la multe detalii a trebuit să renunţ. Pentru artistul Crihană a fost mai important să transmită în mod clar mesajul. Mă bucur că nu am căzut în capcana de a ilustra. Am renunţat la mii de nituri. Cel mai dificil a fost să descifrez arhitectura scării principale şi ornamentele de la balustradă. Am studiat-o câteva zile, 360 de grade.

Cum vă descrieţi creaţia: ca a unui poet, ca a unui pictor suprarealist sau a unui caricaturist?

Mă simt liber să mă exprim fără să urmăresc încadrarea într-o categorie artistică. Mă consider artist satiric, realizator de suprarealism şi imagini poetice. Şi pot fi de asemenea caricaturist. Sunt în acelaşi timp membru în asociaţii ale artiştilor şi ale caricaturiştilor. Din păcate mi se întâmplă uneori sa fiu respiuns şi de artişti, şi de caricaturişti. De aceea mi-am construit în Galati, oraşul meu de la Dunăre, galerii personale în diverse instituţii ca teatrul, sediul ziarului local, universitatea. Acolo mi-am probat primele încercări.

Credeţi că în situaţia economica actuală, marea criză financiară mondială poate fi simbolizată prin povestea unui “Titanic modern”.

Interesantă comparaţie, dar nu, noi mai avem timp să învârtim timona poentru a ne corecta direcţia. Pasagerii de pe Titanic nu avut nicio şansă. Evenimentul s-a întâmplat prea rapid, iar contructorii - pionieri în domeniu - au făcut greşeli. Ca inginer sunt mai degrabă dezamăgit de proiectul centralei nucleare de la Fukoshima, de exemplu. Mă simt ruşinat. Omenirea are destule şanse să continue să existe. Este important să facem ceea ce trebuie înainte ca pericolul să ajungă la uşa noastră, înainte să ne pierdem rudele sau prietenii. Eu am folosit povestea Titanicului adeseori pentru a critica comportamentul uman. Am inventat scene care ne arată pe noi, aşa cum suntem.

Publicat de Lucian Velea
in categoriile Umor, Caricatura, Interviuri
Comenteaza!

Alte articole pe subiecte similare

Nici un comentariu. »

Nici un comentariu pana acum.

Adauga un comentariu

© 2007-2024 GaleriaDeArta.com