Premiului de Artă St. Leopold
Abaţia Klosterneuburg şi Institutul Cultural Român din Viena anunţă iniţierea Premiului de Artă St. Leopold pentru lucrări de pictură, sculptură, grafică sau fotografie care promovează mesaje umanitare. Premiul în valoare de 12.000 de euro este decernat pe 14 noiembrie de către Abaţia Klosterneuburg, înscrierile având loc până pe data de 15 iunie. Participarea este deschisă tuturor artiştilor şi grupurilor de artişti, indiferent de naţionalitate, confesiune şi statut profesional.
Leopold III cel Sfânt, întemeietorul Abaţiei Klosterneuburg, a stabilit încă de la începuturi misiunile acesteia, cele religioase, sociale şi culturale. În memoria politicii pacifiste purtate de conducătorul a cărui domnie reprezintă cea mai lungă perioadă de pace din istoria Austriei înainte de 1945, Abaţia Klosterneuburg a creat la iniţiativa abatelui Bernhard Backovsky un premiu care poartă numele Sf. Leopold şi reuneşte două dintre misiunile Abaţiei: sprijinirea artelor şi angajamentul umanitar.
“Nu suntem interesaţi de o nouă reprezentare a căii crucii la catolici, cu cele 14 opriri ale sale – dintre care lipseşte una importantă, Izbăvirea – ci de o reinterpretare a acesteia: oamenii sunt nevoiţi să străbată diferite căi ale crucii, cu diferite opriri, pe cont propriu, în grup sau ca natiune; în concepţia noastră, pe toţi îi aşteaptă în final izbăvirea. Aceste două aspecte trebuie să se regăsească în lucrările înscrise în concurs“, a declarat abatele Bernhard, în cadrul lansării concursului pentru unul dintre cele mai bine dotate premii de artă din Austria. “Ctitorul şi patronul nostru spiritual Leopold şi-a ajutat întotdeauna semenii, iar noi am continuat tradiţia. Prin intermediul acestui premiu, dorim să încurajăm pătrunderea aspectelor sociale şi umanitare în artă.”
Regulile concursului sunt următoarele:
- Premiul “St. Leopold” se acordă pentru lucrări de artă din domeniile pictură, grafică, fotografie şi sculptură, care au mesaj umanitar.
- Se poate înscrie orice artist sau grup de artişti, indiferent de naţionalitate, convingeri politice sau religioase, pregătire.
- Juriul premiului este format din abatele Abaţiei Klosterneuburg, care are funcţia de preşedinte cu drept de vot, curatorul colecţiilor Abaţiei, directorul economic al Abaţiei, câte un reprezentant al departamentelor Cultură şi Presă ale Abaţiei, precum şi din patru membrii externi, selectaţi de Abaţia Klosterneuburg din domeniile arte, media şi sponsori. În cazul unui număr egal de voturi, hotărârea aparţine preşedintelui.
- Premiul este dotat cu € 12.000,– , sumă ce reprezintă în acelaşi timp preţul de cumpărare a lucrarii câştigătoare de către Abaţia Klosterneuburg. Câştigătorul primeşte adiţional o statuetă.
- Premiul se acordă integral sau poate fi împărţit în cel mult trei părţi: un premiu mare de cel puţin € 10.000,– şi maxim două menţiuni fără opţiunea de cumpărare a lucrărilor.
- Abatele are dreptul, dar nu obligaţia de a stabili tema premiului următor.
- Pentru înscriere, se vor trimite lucrările pe un suport digital (CD) până în data de 15 iunie a anului curent. Juriul alege până la sfârşitul lunii iunie 20 de lucrări din cele înscrise în concurs, care trebuie să îi parvină în original până în data de 15 septembrie. La mijlocul lunii septembrie se organizează o expoziţie cu lucrările selecţionate. Până pe 15 octombrie, juriul stabileşte câştigătorul şi poate acorda premii de susţinere.
- Premiul se decernează anual în ajunul zilei de 14 noiembrie, sărbătoarea Sf. Leopold.
- Concursul se anunţă prin intermediul mass-media, în instituţii de învăţământ, în ministerele federale de resort precum şi în institutele culturale autohtone şi străine.
- Prin inscrierea în concurs, toţi participanţii acceptă condiţiile concursului, în special în ceea ce priveşte cumpărarea lucrării câştigătoare de către Abaţia Klosterneuburg, care primeşte şi drepturile de reproducere ale acesteia, cu menţionarea autorului şi a premiului câştigat.
- Prin înscrierea în concurs, autorul garantează ca nu s-au încălcat drepturile unor terti, în special în ceea ce priveşte dreptul de autor şi dreptul la propria imagine.
- Pentru premiul din 2008, abatele Bernhard Backovsky a ales tema “Calea crucii şi Izbăvire”.
Informaţii suplimentare privind condiţiile de înscriere în concurs pot fi obţinute scriind în limba română prin e-mail la adresa office@rkiwien.at
La marea majoritate a romanilor ne lipseste educatia umanitara. Santem invidiosi si rautaciosi. Nu ne iubim unii pe altii, nu ne ajutam intre noi, NU SANTEM UNITI LA BINE SI LA RAU. Si prin arta se poate face educatie. Sa speram ca vor participa cat mai multi romani la acest concurs. Dumnezeu sa-i aiba in paza pe initiatori.
Comentariu de elena habasescu | 18.02.2008
Adevarat. Ne lipseste educatia umanitara si deschiderea spre o cultura universala.Adica mai exact uitam ca umanitatea este creatia lui Dumnezeu.Si pentru ca uitam lucrul acesta esential, din nestiinta ne inchidem portile unul altuia catre cer. Arta este felul lui Dumnezeu de a se descoperii omului in jocul Mintii Lui cu cerul si cu oamenii. Iar modalitatea in care facem arta este chiar felul in care Dumnezeu e cu noi.
sculptor Constantin Milea Sandu
PS: doresc sa particip la concurs cu lucrarea de sculptura “Crucea de Lumina” realizata in lemn de stejar, si cu proiectul “Steaua arzatoare cu opt raze”(pe care am construit-o in memoria lui Ioan Petru Culianu) Poate ma ajuta cineva in acest sens. Grazie!
Comentariu de Constantin Milea sandu | 23.02.2008
CONFERINTA LA DESCHIDEREA
SALONULUI UNIVERSAL DE ARTA “EXISTENTA - FORMA - BEATITUDINE” 2007
DOAMNELOR, DOMNISOARELOR SI DOMNILOR,
asa cum am mai spus, eu-unul, nu vreau sa fiu asimilat de nici un popor, de nici o natiune, de nici o comunitate culturala: vreau sa fecundez. N-am spus “eu” vreau sa fecundez, ci doar eu-unul vreau sa fecundez prin Arta-transformarii Primului Principiu din care s-au ivit cei trei eoni disticti: Existenta-Forma si Beatitudinea.
Fac arta ca si cum as face dragoste pentru prima data cu ultima Fiica a dragostei care si-a pierdut “organul facerii”, iar acum face naveta din raiul inimii în raiul americii si din iadul deznadejdii în iadul smereniei. Si poate ca de aceea vad acum creierul meu ca pe o samânta a Artei-transformarii. Si în explozia lui extatica simt limpede cum toata samanta mea de Inteligenta Luminoasa e stoarsa si pompata în cea mai misterioasa “instalatie erotica” a tuturor timpurilor: logodnica diavolului, cea care are o instalatie erotica in plus fata de mine…
“De azi nu voi mai asculta de inima mea si nici de aceasta “instalatie erotica”, fiindca tocmai ea este instrumentul care-mi masoara timpul distrugerii” - a zis cameleonul care are culoarea unui cameleon numai atunci când sta pe un alt cameleon”.
Daca sângele e sediul sufletului, atunci sufletul meu e bun, adica viu, numai în masura în care el reprezinta un proces de reîncarnare sau de reintegrare a unor entitati superioare despartite de trupuri din timpul coborârii sufletelor în trupuri “nascânde”.
Iata de ce cred ca celula mea, ca de altfel si sufletul meu se regenereaza numai daca inima pompeaza “sânge proaspat”, ficatul filtreaza “sângele stricat” si stomacul primeste… Primeste ce? Daca creierul meu “bicameral” nu mai poate comanda “stânga” “dreptei” si viceversa, atunci toata aceasta “instalatie erotica” va sari în aer, iar Jupânul Stomac va primi tot dictatura proletara. Doamne fereste-ne! Caci, forma aceasta tribala de barbari europenizati s-a destramat deja, imperiul a decazut, iar copacul uscat al ideologiilor comuniste este smuls din radacini. În subteranele post-modernismului nu mai exista decât putregaiul, la suprafata lui o economie de piata, sau ma rog, de tranzitie, daca vreti neaparat sa-i spuneti si asa, iar deasupra oceanul acesta de “eteraerfocapa”, care inconjoara acum tot pamantul si care nu e altul decât Internetul-”celest”.
Vad întreaga Europa cum se zbate ca o himera între un trecut fantomatic si un alt trecut fantezist. Nici o întâlnire între pamânturi, nici un popor ales, nici un sistem care sa reziste. Peste tot numai tâlhari, sfinti, asasini, internetisti crepusculari si tradatori care predica doctrina nihilista, revolta si abolirea fiintei umane.
Democratia pe care o suportam azi nu este interesata de arta. Arta este un “bun colectiv” doar în masura în care artistii sunt înregimentati de partidele care ne farâmiteaza si de ideologiile care ne ametesc. Arta e buna numai dupa ce statul o cumpara si o legifereaza ca pe o “prostituata de lux” pentru propria lui distractie si pentru a experimenta mereu alte dogme si doctrine din ce în ce mai primejdioase.
Daca asa stau lucrurile, atunci nici n-ar trebui sa ne mai mire de ce toata “arta-moderna” are un caracter infernal, de ce vine din speta raului si de ce se înrudeste cu magia neagra. Toti acesti artisti besmetici si degenerati care au început cu arta-moderna au umplut lumea întreaga cu tot felul de mortaciuni si obscenitati. Si numindu-le azi “expozitii-instalatii”, au pornit cu ele într-un capricios turneu, aratând lumii iadul deznadejdii. Este o cale complet gresita în arta. Si daca nu vom reusi sa facem cât mai repede curatenie în “arta-moderna”, nici o comunitate culturala nu va supravietui acestor Timpuri Moderne, care înghit în sfera lor de putere toate popoarele lumii.
Evolutia artei este sinonima cu recunoasterea oficiala a comunitatii culturale al fiecarui popor si a statutului de artist. Acesta este doar punctul de plecare, atunci când vorbim despre o noua reorganizare a comunitatilor culturale sau de Uniunea Statelor Europei. Lupta dintre marii artisti creaza axa, stilul, sistemele, ideologiile si nu în ultimul rând sensul epocii în care traim cu totii cu vii si cu mortii laolalta. Ceea ce este extrem de interesant si de retinut pentru toti acesti artisti este faptul ca toti, dar absolut toti, evoluam, de fapt, pe aceeasi axa. Si asta înseamna deja o legatura puternica. Numai împreuna suntem o mare forta.
“Cultura este puterea popoarelor”, spune M. Eminescu. Iar puterea noastra sta în iubirea oamenilor pentru arta.
Nimic n-ar trebui sa-i dezbine pe artisti, fie ei îngeri sau demoni, în afara de critici, care sunt si ei de fapt niste artisti ratati. De regula, acesti critici nu mai lucreaza azi nici pentru Dumnezeu si nici pentru diavol, ci mai degraba am putea spune ca ei tot încearca mereu sa amestece aceste doua lumi înca necunoscute lor, dar nu reusesc, deoarece le lipseste mereu “liantul”.
Exista, totusi, si critici de exceptie care stiu doar cum se respira îngerul sau demonul artei. Si din “boala” asta încep sa respire si ei la început “artificial”, pentru ca apoi sa sfârseasca prin a scrie dupa dictare. Adica, scriu cu “aripa stânga”, când le lipseste sufletul curat, si cu “aripa dreapta”, când li se taie respiratia “gura la gura”. Dar, în sfârsit, este bine ca scriu si asa. Caci, artistul îl face mare pe critic si criticul pe artist. Nu si atunci când îsi schimba între ei “serviciile”.
Asa cum se stie, marii artisti sunt si creatori de sistem. Însa faptul ca se vorbeste atâta de o criza a sistemului, asta nu înseamna ca exista si o criza a artei sau o criza de artisti. Artistii sunt însasi criza. Caci, bine a zis R.M. Rilke: “Criza numita viata a învins.” Parafrazându-l pe marele poet, ma întorc si zic: arta numita viata va învinge. Ca întotdeauna, ca oriunde si oricând. Va invinge pentru ca arta adevarata este felul lui Dumnezeu de a se descoperii omului in jocul Mintii Lui cu cerul si cu oamenii. Iar modalitatea prin care facem arta este chiar felul in care Dumnezeu e cu noi.
În arta ca si în viata o alegere gresita poate sa-ti fie fatala. Paradoxal, cei mai multi artisti ai secolului XX au ales viata traita pentru o “arta-moderna” si au ratat marea arta din familia sacrului.
În ceea ce ma priveste, eu n-am ales nici viata, gândindu-ma ca-i prea scurta, si nici arta, considerând ca-i prea lunga, ci ea, Arta-transformarii, m-a ales pe mine, asa cum sunt: romantic întârziat, strain pribeag si nefericit. Ea, Arta-transformarii, m-a ales pe mine sa ma jertfeasca pe altarul vietii în “focul zeilor” pentru aceasta Coravie a Sufletului care în loc de catarg are trei coloane: Coloana Prizonierele Neantului Divin, Coloana Soarelui de Vis si Coloana Îngerii Melancoliei.
Fie ca macar aceasta Corabie a artistilor fara frontiera sa navigheze în infinitul sperantei unei lumi în care visul, dragostea, libertatea si respectul pentru lumea divina si Legea Sacra sa ne fie calauze pentru noi toti!
Dumnezeu sa-i binecuvânteze pe artisti si pe noi toti de doua ori: O data prin unirea extatica dintre sufletul romanesc al artei si Sufletul Lumii Noi! Si a doua oara prin samânta de Inteligenta Luminoasa a maestrului Artei-transformarii care e chiar Good angel, adica Fiica dragostei!
Ave Maria, gratie plena!
Ciao, signora, signorina, signore, io sono prigioniero del neanto divino e morte di bacioin Terra Mirabilia!
Arte e amore mio!
sculptor Constantin Milea Sandu
Comentariu de Constantin Milea sandu | 23.02.2008
Pentru a participa, scrieţi la office@rkiwien.at (Institutul Cultural Român din Viena). Sunt convins că vă vor ajuta. Mult succes!
Comentariu de Lucian Velea | 23.02.2008
Stimate Constantin Milea Sandu
Ma intreb daca te intelege cineva altfel decat intelectualiceste vorbind! M-ai surprins si m-ai bucurat citindu-te! Pari o persoana autentica, in curs de trezire! Imi placi! Eu oricum nu pricep pe nimeni, dar pe tine te-am priceput! Si ma surprinde ca un barbat poate gandi astfel! Si nu sunt o feminista! Sunt pur si simplu o femeia in cautare de sine si a rostului ei intr-o lume stramba!
Comentariu de Maria Nastac | 9.09.2008