Michele Bressan - 1980
Miercuri, 14 ianuarie 2009, ora 19:00, la Atelier 35 se deschide expoziţia de fotografie, instalaţie şi video “Michele Bressan - 1980″, al cărei curator este Mircea Nicolae. Expoziţia va putea fi vizitată între 14 ianuarie şi 4 februarie 2009.
Pornind de la posibilităţile tehnice pe care le oferea perioada respectivă (filmul cu peliculă super 8 pentru home movies), dar şi de la sensibilitatea specifică fotografiilor de familie făcute de amatori în anii ‘80, Michele Bressan îşi construieşte o sensibilitate vizuală aparte, pe care o foloseşte pentru a ilustra personaje, interioare şi peisaje din România şi Republica Moldova.
Expoziţia are trei etape. În prima săptămână sunt prezentate portretele câtorva persoane născute în anii ‘80, o serie de interioare şi fotografii polaroid. În a două săptămână vizitatorii vor avea acces la fotografii de familie din anii ‘80 făcute de fotografii amatori, pe care artistul le-a găsit, transpunându-le apoi pe polaroid. În ultima săptămână vor fi proiectate trei filme scurte filmate pe peliculă super 8, mediu caracteristic pentru acele home movies americane.
Mircea Nicolae, curatorul expoziţiei, spune: “În anii ‘80 s-a demolat Bucureştiul, au început să scrie optzeciştii, s-au născut mai mulţi copii decât în alte perioade. Blocurile de locuinţe s-au umplut cu oameni veniţi de la ţară, din casele demolate, sau din alte părţi ale României. A urmat o perioadă cu lipsuri de toate felurile. Nu era curent, nu era apă, nu era de mâncare. O generaţie întreagă şi-a trăit copilăria crezând că lumea e un loc în care se poate trăi cu zâmbetul pe buze. Părinţii şi-au făcut poze între ei, dar şi copiilor lor, ca să le rămână ceva. Şi ce-a rămas? Locurile de joacă dintre blocuri, interioarele aproape
înfricoşătoare, stângăcia şi o melancolie acută. O ţară întreagă ca un caleidoscop de curiozităţi inutile şi triste. Unele lucruri sunt înfipte mai adânc şi dispar mai greu. Blocurile rămân, interioarele lor conservă o întreagă perioadă. Oamenii născuţi atunci văd şi trăiesc alte lucruri, dar seara dorm lângă un bibelou şi-un mileu. Arhivele de familie sunt compuse din poze, filme, obiecte, sufragerii şi peisaje urbane. Fotograful e tehnicianul care administrează cutiile cu amintiri. În ele găseşte poze cu el când era mic. Dar nu se uită la jucării, sau la împrejurări. Vrea doar să ştie cum s-ar putea face aceeaşi poză, ce marcă e aparatul, în ce cartier e locuinţa. Oare s-ar putea ajunge din nou acolo? Fotografiile de amator şi pozele de familie sunt punctul de pornire. Ele formează ochiul potrivit unei anume estetici. Prin filtrul ei se zăreşte realitatea, puternic colorată de frici şi fantasme.”
Bressan este f tare, am mai vazut lucrari si pe siteu’ lui.
Comentariu de Andrei | 14.01.2009