Creaţia lui François Boucher (1703-1770), infinit mai complexă decât ar sugera eticheta de frivolitate pe care a primit-o, cuprinde peisaje, scene pastorale, portrete, teme mitologice, în care maestrul francez a dat măsura unui talent uriaş. Dacă la început pictura sa poartă amprenta lui Lemoine, care i-a fost dascăl, preluând de la acesta - cum sublinia Pierre Rosenberg - “cromatica luminoasă şi strălucitoare, formele elegante, uşurinţa cu care creează compoziţii, ce par naturale şi simple”, mai târziu ea se eliberează de sub influenţa maestrului Lemoine, atunci când Boucher studiază operele altor maeştri: veneţieni, olandezi, dar mai ales pe cea a lui Antoine Watteau. Scenele pastorale ale lui Boucher sunt un exemplu nemaiîntâlnit până atunci de armonizare a elementelor reale (preluate de la pictorii olandezi) cu stilizarea elegantă, rafinată (după exemplul oferit de Watteau). Sinteza acestor curente, foarte diferite, se face simtiţă atât în peisajele artistului, cât şi în alte compoziţii, contribuind în mare măsură la originalitatea stilului său.
Muzeul de Artă Cluj-Napoca, instituţie aflată în subordinea Consiliului Judeţean Cluj, organizează în perioada 7 aprilie – 9 mai 2010 expoziţia Semne „în floare”.
Galeria de artă Mora din Bucureşti organizează în perioada 17 aprilie - 22 mai 2010 (1, 2 mai - zile libere) două cursuri de artă adresate copiilor cu vârste cuprinse între 5 şi 10 ani, respectiv între 8 şi 13 ani. Continuare…
Rama este un cadru de lemn, de metal etc, sau realizat prin combinarea mai multor materiale, care încadrează un tablou, “completându-l”, fără a-l concura, nici prin formă, nici prin culoare. Rama are mai multe funcţii, şi anume o funcţie utilitară, urmărind protejarea marginilor lucrării, o funcţie estetică, legată de forma şi culoarea operei, o funcţie mentală, asigurând o “pauză” între lumea reală şi cea figurată de artist, şi o funcţie optică, de sugerare a profunzimii spaţiale - echivalând, oarecum, cadrul ferestrei.
Stafaj este un termen rar care desemnează figurile de oameni, animale sau păsări (numite, prin urmare, figuri de stafaj) prezente în anumite peisaje. Pe lângă faptul că “însufleţesc” peisajul, îmbogăţesc şi variază formele reprezentate, rolul lor este şi acela de a sluji ca repere pentru sugerarea profunzimii spaţiale, constituind totodată unităţile de măsură necesare pentru precizarea optică a raporturilor dimensionale. Pot fi întâlnite încă dinaintea constituirii peisajului ca gen autonom (”coborând” în timp până la scenele pictate pe zidurile de la Pompei)
Când, vorbind despre cărţi, mai spune că din ele înveţi mai mult decât din călătorii şi când îmi dă de înţeles că are o bibliotecă, îmi exprim dorinţa de a o vedea. Mă duc la omul acesta. Mă primeşte într-o casă în care, de la scară, mi se face rău din pricina damfului de marochiu negru în care îi sunt îmbrăcate toate cărţile. Zadarnic îmi ţipă în urechi, ca să mă readucă în fire, că sunt aurite pe cotor, împodobite cu reliefuri de aur şi reprezintă ediţii de lux; zadarnic mi le înşiră, una după alta pe cele mai bune, zadarnic îmi spune că sala e ticsită de ele, cu excepţia câtorva locuri, pictate în aşa fel încât să pară cărţi adevărate, rânduite pe nişte policioare, care amăgesc privirile; zadarnic îmi mai spune că dânsul nu citeşte niciodată şi că nu pune piciorul în încăperea aceasta, dar că va intra în ea numai de hatârul meu; îi mulţumesc pentru bunăvoinţă şi nici eu nu ţin, cum nu ţine nici dânsul, să-i vizitez tăbăcăria pe care o numeşte el bibliotecă. (La Bruyere) » mai multe citate despre arte plastice...
Acesta este un blog colaborativ. Pentru orice sugestie, intrebare, propunere de colaborare etc, va rugam sa ne contactati.
