Galeria de Arta

op-art

Op-art este un curent apărut în arta modernă postbelică. Îşi trage obârşia din căutările mai vechi ale unor exponenţi ai futurismului, orfismului şi constructivismului, care urmăreau să creeze iluzia mişcării în planul tabloului prin specularea unor efecte optice. Dacă experimentele acestora nu reuşeau decât în parte, practicanţii op-artei izbutesc deseori să sugereze bine mişcarea, fiind înglobaţi din acest motiv artei cinetice. Deosebirea de aceasta constă însă în faptul că, pe când în cazul acesteia din urmă mişcarea este reală, în op-art ochiul percepe ca mişcare doar un joc de module, astfel structurat pe suprafaţa plană a tabloului, încât dă senzaţia deplasării lor. Printre adepţii acestei mişcări, în frunte cu ungurul Vasarely, mai pot fi menţionaţi: Morellet, Soto, Agam, Debourg, Garcia-Rossi ş.a. Op-arta şi-a găsit un larg câmp de aplicaţie în reclamă şi este preluată şi încorporată cu excelente rezultate în arta digitală.

Publicat de Veronica Şerbănoiu
in categoriile Dictionar
Comenteaza!

Grădini

Muzeul de Artă Cluj-Napoca prezintă în perioada 4 iunie – 6 iulie 2014 o expoziţie de sinteză, definitorie pentru creaţia pictorului Horea Paştina şi semnificativă pentru aportul său de originalitate la configurarea artei româneşti contemporane. Vernisajul are loc miercuri, 4 iunie 2014, de la ora 18:00, şi este urmat de o conferinţă sub genericul „Lecţie deschisă”, susţinută de Horea Paştina şi Oliv Mircea.

Continuare…

Publicat de Lucian Velea
in categoriile Stiri, Pictura, Muzee, Expozitii
Comenteaza!

pastă

În grafică, pasta este o materie densă, cu aspect omogen, rezultată din amestecul unor substanţe speciale şi prafuri cu un lichid până la obţinerea unei densităţi adecvate. Se foloseşte la acoperirea plăcii de gravat, în anumite tehnici ale gravurii pe metal (verni moale etc).

Publicat de Silvia Velea
in categoriile Dictionar
Comenteaza!

velatură

Velatura (după lat. velum, văl) este o modalitate specifică prin care pictorul îşi răceşte sau îşi încălzeşte anumite tonuri subiacente, recurgând la o simplă suprapunere de culori opace şi foarte diluate. (A nu se confunda cu glasiul transparent, “clasic”, aici fiind vorba despre un glasiu aparte, uşor tulbure, opalescent în măsura în care poate crea impresia unui văl.) Altfel spus, velatura este echivalentul pictural al fenomenului natural numit opalescenţă. Dacă se suprapune un strat fin, mult diluat, de alb de zinc (adică un pigment foarte fin), peste straturi mai întunecate, se produce “înălbăstrirea”, impresia de răcire a respectivelor straturi; această stratagemă, folosită de cele mai multe ori în picturile de altădată, a slujit la sugerarea depărtărilor albastre, a voalurilor unor Madone renascentiste, a catifelării unor suprafeţe, pentru a fi redată bruma, roua etc. Invers, dacă se suprapun peste fonduri foarte deschise diverse pelicule fine de culori calde şi opalescente, pot fi sugerate pulberile aurii-roşcate ale amurgurilor etc. Sinomin al termenului velatură este voal.

Publicat de Silvia Velea
in categoriile Pictura, Dictionar
Comenteaza!

ruletă

În grafică, ruleta este o unealtă formată dintr-o rotiţă groasă prevăzută cu dinţi ascuţiţi, aşezaţi regulat sau neregulat pe suprafaţa exterioară a rotiţei, şi dintr-un mâner curbat şi terminat cu un ax în care se prinde rotiţa. Ruleta lasă pe placa de gravură urme fine în formă de puncte care dau suprafeţei gravate mai multă expresivitate. Se foloseşte mai ales în tehnica acvatinta.

Publicat de Lucian Velea
in categoriile Dictionar
Comenteaza!