Perugino (cca 1450-1523) este unul dintre cei mai mari pictori ai renascentismului italian. Operele sale au fost primite cu un entuziasm general din partea contemporanilor, atât de cercurile artistice şi de curte, cât şi de păturile sociale largi. Frumuseţea personajelor create de el trezeşte sentimente ambivalente, ele par perfecte şi în acelaşi timp obişnuite, de parcă acel anumit ideal spiritual ar putea deveni accesibil doar acelora care sunt capabili de meditaţie. În peisasjele lui Perugino putem descoperi un paradox fermecător: în ciuda preciziei şi realismului elementelor luate din natură, peisajul este ca din poveste, minunat, aproape ireal. Poezia şi concretul, claritatea şi fărâma de naturalism se împletesc. Deşi totul mărturiseşte că Perugino, mândria şcolii din Umbria, este unul dintre cei mai însemnaţi reprezentanţi ai picturii Renaşterii, din păcate creaţia sa astăzi este necunoscută marii majorităţi a publicului, încât aproape că trebuie redescoperită.
La apropierea Sărbătorilor Crăciunului, Teatrul Naţional I.L. Caragiale îşi întâmpină spectatorii nu doar cu premiere, ci şi cu o nouă expoziţie, în cadrul programului, recent lansat, TNB Parateatral - Vizual. „De Sărbători” se intitulează, simplu, expoziţia pictorului naiv, totodată sculptor iconograf şi poet ţăran, Gheorghe Ciobanu. Lucrările sale, cu o anecdotică bogată inspirată din lumea magică a satului, adevărată bucurie a ochiului, vor fi expuse în foaierul Sălii Amfiteatru a Teatrului Naţional începând cu data de 14 decembrie 2010, unde vor putea fi vizionate până la sfârşitul lunii ianuarie 2011. Vernisajul expoziţiei are loc marţi, 14 decembrie, de la ora 18:00, în prezenţa pictorului. Ion Caramitru, directorul general al Teatrului Naţional, va rosti un cuvânt introductiv. Continuare…
Rafinat şi original, Giovanni Battista Tiepolo (1696-1770) este urmaş îndreptăţit al marilor pictori veneţieni ai Renaşterii. Comparat adeseori cu Veronese, pe care l-a admirat, a reprezentat fidel rococo-ul veneţian, o prelungire fermecătoare a barocului italian. Tiepolo îşi datorează gloria talentului său de desenator desăvârşit şi felului minunat în care picta cerul. Nu fără motiv artistul preferă pictura decorativă de plafon. Principii care îi comandă lui Tiepolo fresce aduc în palatele lor lumea cerească şi toate minunile pe care aceasta le invocă.
Excelent cunoscător şi teoretician al artei picturii, Joshua Reynolds a revoluţionat portretistica, dar a fost în acelaşi timp un exponent şi un apărător tenace al tradiţiei. Însă tradiţia i-a servit ca piatră de temelie pentru inovaţie, pentru creaţii originale. După cum observa istoricul de artă francez Charles Blanc, Reynolds a studiat arta cu pasiunea unui artist şi filozof, dorind să înţeleagă ce a făcut pictura lui Michelangelo să fie atât de impunătoare, pe a lui Rafael atât de perfectă, pe a lui Leonardo atât de expresivă sau pe a lui Correggio atât de minunată şi de fermecătoare. S-a străduit să intuiască esenţa actului creaţiei şi să pătrundă taina care le-a permis lor să atingă perfecţiunea.
Noi cunoaştem puţin despre originile muzicii. Sculptura egipteană ne prezintă un număr destul de mare de instrumente; am exhumat o serie de morminte ale regilor. Muzeul Luvru posedă flaute vechi de 15 secole înaintea erei noastre, tobe - fără îndoială - ceva mai puţin vechi, apoi trei harpe, dintre care una, cea mai completă şi mai elegantă, s-a păstrat ca prin miracol. Din nefericire însă, niciun papirus, niciun bazorelief, nicio inscripţie nu dezvăluie secretul cantilenelor redate de aceste flaute, ritmul acelor tobe, acompaniamentul harpelor. În zadar am întreba obeliscul din Piaţa Concordiei - acest contemporan al lui Moise - care a auzit asemenea cantilene, căci el rămâne mut. (Charles-Marie Widor) » mai multe citate despre arte plastice...
Acesta este un blog colaborativ. Pentru orice sugestie, intrebare, propunere de colaborare etc, va rugam sa ne contactati.
