Marţi, 27 aprilie 2010, de la ora 18:00, la Institutul Cultural Român (Aleea Alexandru 38, Bucureşti), seria “Arte Marţiale” propune o întâlnire pe tema relaţiei dintre promovare, cotă, creaţie şi valoare. Invitata ediţiei este Andreiana Mihail, fondatoarea galeriei bucureştene omonime. Participarea publicului este liberă.
Continuare…
Noaptea Institutelor Culturale ajunge în 2009, mai precis pe 26 iunie, la cea de a treia ediţie şi numără mai mulţi co-organizatori, mai multe evenimente şi câteva surprize formidabile.
Institutul Francez, Institutul Polonez, Centrul Ceh, British Council, Centrul Cultural al Republicii Ungare, Institutul Italian „Vito Grasso”, Institutul Cervantes, Delegaţia Wallonie-Bruxelles, Forumul Cultural Austriac, Goethe-Institut, Fundaţia Culturală Greacă şi Institutul Cultural Român au ticluit o jumătate de an pentru a vă pregăti cea mai frumoasă noapte din miez de vară. În acest an, totul sub pălăria europeană a Institutelor Culturale (EUNIC). Concerte în aer liber, expoziţii, lungmetraje şi scurtmetraje, degustări, jocuri şi premii, dar mai ales multe surprize în cele 8 locaţii unde cele 12 centre şi institute culturale partenere vă aşteaptă de la 6 seara la 4 dimineaţa.
Continuare…
Când o doamnă din Anglia a ajuns pentru prima oară la Luvru, nu ştia la ce să se uite mai întâi. A trecut dintr-o sală în alta, de la o lucrare la alta, din ce în ce mai fermecată de ceea ce vedea. Până când s-a oprit în faţa unei imagini, a privit îndelung şi a izbucnit:
- Cum puteţi pune o lucrare atât de urâtă într-un muzeu aşa de frumos? Este oribilă, este cel mai urât portret pe care l-am văzut vreodată, vă face de râs muzeul!
Paznicul s-a apropiat şi i-a spus:
- Pardon, Madame, dar aceasta nu este o pictură, este o oglindă…
În urma cutremurului din 1986, galeria de artă găzduită în etajul III al Muzeului Naţional de Artă al României a fost închisă. După aproape un sfert de secol, proiectul de reamenajare a etajului, în care vor fi prezentate colecţiile de artă decorativă europeană şi de artă orientală, îşi propune să readucă în atenţia publicului un patrimoniu important expus conform cerinţelor muzeografiei moderne, într-un spaţiu generos.
În 1933, locotenentul Brenans, dintr-un regiment colonial francez, executa o recunoaştere în regiunea platoului Tassili-n-Ajjer (în arabă “Podişul râurilor”) din Sahara, o regiune stâncoasă, cu povârnişuri repezi şi nisip, care nu justifica deloc numele arab al ţinutului. La un moment dat, a nimerit între pereţii de gresie ai unui fel de coridor, în care “ploaia” săpase scobituri adânci. Pe o distanţă de zece kilometri, cum avea să constate mai târziu, se înşirau sute, chiar mii de gravuri şi picturi colorate, înfăţişând figuri umane şi numeroase animale - rinoceri, hipopotami, elefanţi, struţi, gazele, girafe. Erau animale care nu aveau ce căuta în mijlocul deşertului, de aceea, la întoarcere, povestea sa nu a fost crezută.
Totuşi, cercetătorul Henri Lhote, care se afla în Sahara de câţiva ani, ocupându-se de studii de geografie, arheologie, etnografie, dar mai ales de entomologie, l-a crezut şi a mers să se convingă. Diverse motive, printre care lipsa fondurilor şi izbucnirea celui de-al doilea război mondial, au făcut ca cercetarea picturilor rupestre de la Tassili-n-Ajjer să fie amânată până în 1956, când Lhote, împreună cu echipa sa de specialişti, a putut executa releveele picturilor, explorând metodic întregul masiv. Acest lucru s-a realizat în decurs de 16 ani, uneori în condiţii extrem de grele.
Deşi aceste picturi au fost primite iniţial cu scepticism, cu trecerea timpului s-au confirmat în parte ipotezele lui Lhote: imaginile din Tassili aparţin unor vechi culturi care au înflorit în urmă cu şapte-opt milenii într-o Sahară acoperită cu o vegetaţie relativ bogată şi populată cu animale reprezentând numeroase specii din cuprinsul continentului african, între care unele dispărute astăzi - de exemplu, bubalul, un strămoş al bivolului.
Acesta este un blog colaborativ. Pentru orice sugestie, intrebare, propunere de colaborare etc, va rugam sa ne contactati.
