Katherine Linn Sage
Katherine Linn Sage (25 iunie 1898 - 8 ianuarie 1963), cunoscută drept Kay Sage, a fost o pictoriţă şi poetă americană suprarealistă. S-a născut la Albany (New York) fiind a şasea fiică a unei familii prospere ce aparţinea clasei de mijloc, părinţii ei fiind Henry Manning Sage şi Annie Wheeler Ward. Mare parte a copilăriei şi-a petrecut-o călătorind prin Europa împreună cu mama ei, un spirit liber, ale cărei resurse materiale îi permiteau să-şi mai domolească setea nepotolită pentru plimbări.
La începutul anilor 1920, Sage s-a stabilit în Rapallo din Italia, ca să-şi urmeze studiile de artă la Roma. În 1924, l-a întâlnit pe prinţul Ranieri di San Faustino, un nobil italian care a şi devenit primul său soţ. Însă viaţa îndestulată pe care o ducea nu a satisfăcut-o; după zece ani de căsnicie petrecuţi în viaţa socială, pe care ulterior a şi numit-o “mlaştină stătută”, s-a despărţit de soţul ei şi a început să-şi urmeze cu ardoare visul de artistă.
S-a îndreptat spre Paris şi s-a asociat mişcării Suprarealiste. La început nu a fost întâmpinată cu căldură de suprarealişti, probabil din pricina rădăcinilor ei aristocratice privilegiate de “Prinţesă San Faustino”. În jurul anului 1937, prietenul ei, Heinz Henghes, i l-a prezentat pe Yves Tanguy şi a început o relaţie pe termen lung cu el. Când a izbucnit cel de-al Doilea Război Mondial, Sage s-a mutat înapoi în Statele Unite şi le-a aranjat câtorva artişti francezi să se refugieze în America, inclusiv lui Tanguy, care în scurt timp a devenit soţul ei.
Sage şi Tanguy s-au căsătorit în Reno (Nevada), pe 17 august 1940. După război, cuplul a cumpărat o ferme veche în Woodbury (Connecticut) pe care a transformat-o într-un atelier al artiştilor. Aici îşi vor petrece restul vieţii lor pictând. Când Tanguy a murit în 1955, Sage a fost profund afectată. A pictat din ce în ce mai puţin, iar poeziile sale, cândva inteligente, au devenit stranii şi cinice, şi s-a retras în singurătate. Puţina energie de care mai era capabilă şi-a mobilizat-o în a-i apăra lucrările Tanguy împotriva criticilor şi pentru a pregăti un catalog cu acestea.
Se pare că abandonarea picturii de către Sage a avut de-a face mai mult cu slăbirea vederii decât cu pierderea lui Tanguy. A călătorit la Boston pentru nişte operaţii dureroase şi lipsite de succes. Însă în pofida pierderii vederii, Sage a continuat să creeze lucrări magnifice. În 1961, Galeria Viviano din New York City a prezentat o expoziţie a lui Kay Sage, intitulată “Your Move”. Expoziţia consta din lucrări 3-D din materiale diferite, printre care sârmă, pietre şi gloanţe. Multe dintre aceste piese se află în colecţia “Mattatuck Museum”, aflat în Waterbury nu de parte de locul unde a trăit Sage. Muzeul depozitează majoritatea lucrărilor suprarealiste ale artistei şi o parte din lucrurile ei personale.
Prima tentativă de suicid din 1959 a eşuat. A doua a avut succes, pe 8 ianuarie 1963, trei zile mai târziu după ziua de naştere a lui Tanguy (5 ianuarie). Avea 64 de ani. Cenuşa i-a fost împrăştiată pe coasta regiunii Brittany, împreună cu a soţului ei, de către prietenul lor, Pierre Matisse.
Probabil, inevitabil, criticii au tendinţa de a plasa lucrările lui Sage în umbra soţului ei, Yves Tanguy. Este adevărat că lucrările lui Sage, ca şi cele ale soţului ei, înfăţişează peisaje imense, ireale, însă formele stranii care rătăcesc în lumea ei sunt reminiscenţele ale lui de Chirico, dar şi ale lui Tanguy. De exemplu, o comparaţie între “Tomorrow is Never” a lui Sage din 1955, cu figurile sale drapate care se înalţă din ceaţă închise între schele şi “Multiplication des Arcs” a lui Tanguy din 1954 cu mulţimea de pietricele mâloase în jurul blocurilor de lumină strălucitoare, sugerează două universuri care sunt extraterestre (cel puţin în privinţa aparenţelor exterioare), însă în acelaşi timp destul de diferite una de alta.
