Henri “Vameşul” Rousseau
Henri Julien Félix Rousseau (21 mai 1844 - 2 septembrie 1910) a fost un pictor francez post-impresionist de manieră naivă sau primitivă. Ridiculizat de-a lungul vieţii datorită meseriei sale de vameş, a fost recunoscut ca un geniu auto-didact, ale cărui lucrări avea o calitate artistică remarcabilă.
S-a născut în Laval, pe valea Loirei, în familia unui instalator. A frecventat liceul din Laval, mai întâi la zi, apoi ca elev intern, după ce tatăl său s-a îndatorat şi au trebuit să-şi părăsească oraşul, după ce casa le-a fost confiscată. La liceu era mediocru la unele materii, însă a câştigat premii la desen şi muzică. A lucrat pentru un avocat şi a studiat dreptul, însă a jurat strâmb şi a căutat refugiu în armată, unde a servit timp de patru ani, începând din 1863. După moartea tatălui său, în 1868, Rousseau s-a mutat la Paris, ca să-şi întreţină mama văduvă, angajându-se la stat. Angajat fiind, în 1869 a început o relaţie cu fiica unui fabricant de dulapuri, Clémence Boitard, care a şi devenit prima lui soţie, şi a scris un vals care-i purta numele. Au avut nouă copii, însă tuberculoza era o boală răspândită în acea vreme şi şapte dintre ei au murit la o vârstă fragedă. În 1871 a fost promovat, fiind numit colector de taxe şi impozite la biroul eponim al Parisului. Începuse să picteze serios la începutul vârstei de 40 de ani, iar până la 49 de ani a renunţat la slujba sa ca să se dedice artei. Soţia sa a murit în 1888, iar Rousseau s-a recăsătorit ulterior.
Rousseau a susţinut întotdeauna că “nu a avut alt mentor decât natura”, deşi a recunoscut că a primit “câteva sfaturi” de la doi pictori membri ai Academiei, Félix Auguste-Clément şi Jean-Léon Gérôme, însă, în esenţă, a fost un auto-didact.
Cele mai renumite picturi ale sale înfăţişează scene din junglă, deşi nu a părăsit niciodată Franţa şi nici nu a văzut vreo junglă adevărată. Inspiraţia sa se hrănea din cărţile ilustrate şi grădinile botanice ale Parisului, ca şi ipostazele animalelor sălbatice împăiate. Pe durata stagiului său militar a întâlnit soldaţi care supravieţuiseră expediţiei franceze din Mexic şi le ascultase poveştile despre ţara subtropicală pe care o întâlniseră. Vizitele sale frecvente la Jardin des Plantes le-a descris astfel: “Când intru în pavilioanele din sticlă şi văd plantele stranii din ţări exotice, am impresia că păşesc într-un vis.” Alături de scenele exotice din lucrările sale întâlnim şi imagini topografice ale oraşului şi suburbiilor acestuia.
Rousseau a pretins că a invenat un nou gen de peisaj portret, pe care îl obţinea începând o pictură cu o privelişte care reprezenta o parte preferată a oraşului, descriind apoi o persoană în prim plan.
Criticul Roberta Smith a publicat un articol în The New York Times în care sublinia faptul că lucrările lui Rousseau au exercitat “o influenţă masivă asupra câtorva generaţii de artişti de avangardă, începând cu Picasso şi incluzându-i pe Léger, Beckmann şi suprarealişti. Uimitoarele autoportrete ale lui Beckmann descind din formele bruşte, concentrate ale portretului scriitorului Pierre Loti semnat de Henri Rousseau.”
În 1911 o expoziţie retrospectivă a lucrărilor lui Rousseau a fost expusă la Salon des Indépendants, ca şi la prima expoziţie Blaue Reiter. Expoziţii importante ale lucrărilor sale au fost găzduite în perioada 1984-1985 la muzeele din Paris (Grand Palais) şi New York (Muzeul de Artă Modernă), iar în 2001 în Germania. În 2005, expoziţia “Henri Rousseau: Junglele din Paris” a fost expusă la Tate Modern, organizată de Galeriile Tate şi Musée d’Orsay. Această expoziţie, care cuprindea 49 de tablouri, a fost expusă şi la Galeria Naţională de Artă din Washington. În 2006, o altă expoziţie importantă a pictorului a fost găzduită de Grand Palais din Paris.
