TransAparenţe
Muzeul de Artă Cluj-Napoca, instituţie aflată în subordinea Consiliului Judeţean Cluj, organizează vineri, 3 decembrie 2010, de la ora 17:00, vernisajul expoziţiei „TransAparenţe” de Radu Şerban, o recunoaştere a valorii creaţiei sale, însoţită de un catalog realizat în condiţii grafice de excepţie. Expoziţia va fi prezentată de prestigiosul critic de artă Pavel Şuşară şi va fi deschisă publicului până pe 31 decembrie 2010.
Expoziţia este o sinteză a etapelor parcurse de artist - care a împlinit de curând vârsta de 50 de ani - şi îşi propune să redea conţinutul esenţial al operei sale de până acum.
Radu Şerban, născut în 1960, a absolvit secţia pictură a Institutului de arte plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti (1987) şi este conferenţiar universitar la Universitatea de Artă şi Design din Cluj-Napoca. Este autorul a 19 expoziţii personale (1991-2010) şi participarea sa la evenimente expoziţionale de grup şi internaţionale de prestigiu a fost constantă. Valoarea operei sale a fost recunoscută de critica de specialitate şi recompensată prin numeroase premii, inclusiv cele naţionale ale Uniunii Artiştilor Plastici din România.
După cum informează Călin Stegerean, curatorul expoziţiei, creaţia lui Radu Şerban a debutat în sensul unei direcţii confluente până la un punct cu curentul de expresie neo-ortodoxă afirmat la Bucureşti în anii ‘90 faţă de care Radu Şerban a păstrat totuşi o distanţă prin recursul la un figurativism non-manifest, exprimat mai degrabă prin aluzii formale dacât printr-o epifanie plastică a unui inventar tematic religios. Totodată, noile condiţii socio-politice de după 1989 i-au permis accesul în spaţii culturale fundamentale pentru formarea artistică cum au fost stagiile din Italia (1995) şi Spania (1996) sau îndelungatul sejur canadian (1997-2000).
Treptat figura umană îşi pierde consistenţa corporală în joc intrând contaminări din zona icoanelor de Nicula, a artei naive, înglobând o ingenuitate ce le apropie de candoarea desenelor copiilor. Ele nu rămân insularizate doar în această componentă deoarece figurii umane i se asociază alte elemente ce o înglobează în universuri rustice sau populează diverse spaţii asociate temelor anterioare (Byzatium), parăsind suprafeţele bidimensionale şi invadând teritoriul unor obiecte spaţiale pe suprafaţe cărora intră în relaţie cu componente de factură eminamente plastică.
Indiferent de ciclul cărora îi pot fi asociate (Femeia, Chipuri închipuite), figura umană capătă treptat un rol secundar atât ca semnificaţie, cât şi ca pondere în spaţiul plastic în favoarea compoziţiei generale a suprafeţei care mizează tot mai mult pe relevarea unui discurs al formelor şi culorilor cu valoare plastică în sine.
Astfel, din ultimele cicluri de lucrări (Amprenta zidurilor, Peisaje inventate) figura umană se volatilizează treptat sau dispare efectiv, făcând loc unui spectacol plastic a cărui miză poate fi chiar înglobarea fiinţei umane într-un amalgam existenţial ce conduce finalmente la dispariţia sa efectivă.
Dispariţia figurii umane de pe coordonatele telurice coincide cu abordarea unei noi teme - Figuri neidentificate - prin intermediul tehnicilor digitale de fotografie şi animaţie computerizată.
Este vorba însă de o dimensiune spirituală în care este semnalată mai degrabă certitudinea unei prezenţe, a unui dublu, a unei ”călăuze”, de factură imaterială, pe care lumina fizică a proiectorului o susţine ideatic, decât o relaţie care se instituie în principal prin adeziunea la un set de practici religioase.
Dinamica programului său personal a cărui deviză pare a fi ”ora et labora”, natura sa atentă şi reflexivă, aportul de inteligenţă, creativitate şi originalitate surprinzătoare cu fiecare apariţie în expoziţii fac din Radu Şerban un artist de la care putem aştepta revelarea prin artă a unor sensuri încă ascunse ale experienţei noastre umane.
